In primele minute am crezut ca nu inteleg eu bine ce se intampla. Am inceput sa observ oamenii din autocar dar nimeni nu parea sa fie deranjat. M-am foit alte cateva minute pe scaun, cu copilul de nici trei ani pe brate. Nu se simtea deloc bine, caldura il doborase. In cele din urma m-am dus la sofer sa-i cer sa dea mai incet sonorul sau chiar sa schimbe cu altceva acele... farse. Insotitorul lui, un burtos ce avea infipt in cap un gratar plin cu carne, si-a ridicat sprancenele, neintelegand in prima faza o asemenea cerere. Cand si-a revenit din soc mi-a spus ca asa ceva nu se poate. Toata lumea vrea sa asculte, eu sunt singura care nu vrea. Asa ca...
Am insistat intr-o pauza sa opreasca acele obscenitati care urlau de atata timp in boxe. "Nu e tare", mi s-a raspuns taios. Un alt... domn i-a sarit in ajutor si mi-a replicat: "Nu vezi ca esti singura? Patruzeci de oameni vor sa asculte, numai dumneata nu vrei!" Vrand sa ma convinga cu orice pret, burtosul a venit aproape de scaunul mizerabil pe care stateam si a inceput sa urle ca ceea ce vreau eu nu se poate rezolva. L-am rugat sa vorbeasca mai incet, copilul reusise sa adoarma. Degeaba. A urmat un schimb de replici, asa cum obisnuiam sa o fac inainte de a pleca din tara. Ce gust amar avea fiecare cuvant...
Farsele au continuat. Oamenii se distrau din ce in ce mai mult. Oameni tineri, oameni cu parul carunt, copii.. Copiii ascultau langa parinti si bunici toate acele obscenitati. Am incercat sa-mi stapanesc nervii si m-a cuprins o mare tristete. Apoi am rasuflat usurata la gandul ca nu mai locuiesc in aceasta tara, ca am reusit sa-i ofer copilului meu cetatenia unei alte tari.
Ca sa-mi puna sare pe rana, o femeie a sarit in apararea burtosului. Langa ea statea baiatul ei de aproximativ 12 ani. In spatele lor, bunicii. Bunica era foarte incantata de poanta cu ejacularea pe profesoara. Moment in care am scos camera video si am inceput sa-i filmez pe toti. Sa ii vad atunci cand imi mai vin idei de revenire in Romania. O tanara s-a aliat si ea cu gratarele pline cu carne: "La astia nu le plac nici manelele, nici muzica populara..." Cand mama s-a dus si ea sa-i vorbeasca burtosului, acesta i s-a adresat impaciuitor: "Doamna, poate sunteti suparata. Aveti alte probleme? "
Surpriza! Burtosul a vazut camera video si, ca prin farmec, s-a facut liniste in autocar. Ha, ha, ha. Cum de nu ma gandisem inainte? In difuzoare s-a auzit un slagar, apoi Compact. Si ce surpriza s-au gandit ei sa-mi ofere? Un radio crestin din Oradea. Sotul meu avea sa-mi spuna mai tarziu ca cei din preajma lui s-au aratat nemultumiti de asa ceva. "Si acum ce facem, ne mantuim?" Sau: "Ce-i asta? La Paste zicem Hristos a inviat si apoi am luat si am plecat. Ce-i cu toate cantecele astea?".
Am zambit si i-am multumit ingerului pazitor. Gandul mi-a ramas insa la cei aproape zece copii din autocar. Si la mama careia am incercat sa-i vorbesc despre efectul pe care-l are asupra unui copil faptul ca parintele il incurajeaza sa asculte asemenea... farse.
Aici suntem in Romania
Da si nu
