10 comportamente ale părinţilor toxici

Creșterea copiilor este foarte dificilă și nimeni nu are dreptul să judece pe cineva, deoarece există o linie foarte fină între greșeală și comportament inadecvat.

1. „Să-ți fie frică de mine, dar să mă iubești.”

Pentru părinții toxici, atacul emoțional este sinonim cu dragostea și atenția, iar în asemenea familii, copiii știu să-și dea seama în ce stare se află părinții lor din momentul intrării acestora în casă. Asemenea copii trăiesc cu o frică permanentă, deoarece părinții lor se atacă adesea și devin suspicioși, moment în care ajung să le reproșeze celor mici anumite lucruri.

2. „Trebuie să faci față problemelor de adulți, dar încă nu ai nici un drept.”

În familiile toxice, părinții își împart responsabilitățile cu copiii, dar uită să le ofere și anumite drepturi. Cel mic ajunge să creadă că din vina lui un părinte bea sau este posesiv și mai târziu se implică la rândul lui în diverse scandaluri, ca să se pună în pielea părinților săi. Din nefericire, în astfel de cazuri, cei mici sunt constrânși să asculte ce zic adulții, dar fără a-și putea spune propria părere.

3. „Fii cel mai bun, dar nu uita că nu ești special.”

Părinții narcisiști se așteaptă mereu de la copiii lor să fie cei mai buni în toate, dar toate realizările acestora sunt considerate ca fiind garantate. În astfel de momente, comentariile răutăcioase pot strica viața unui copil instabil, pentru că îl fac să creadă că este o dezamăgire constantă.

4. „Vorbește cu mine, dar să nu te surprindă dacă te pun în situații ridicole.”

Părinții toxici își forțează copiii să fie sinceri și chiar îi fac să se simtă vinovați dacă nu vor să spună ce au pe suflet, dar mai târziu, acele informații sunt folosite pentru șantaj și ridiculizare. Este o mare greșeală ca rudele, vecinii și alte persoane să afle ce s-a confesat cineva și părinții nu reușesc să înțeleagă acest lucru. În plus, orice ar afla de la un copil, adultul nu trebuie să folosească niciodată împotriva acestuia.

5. „Ești rău, deci nici nu încerca să devii mai bun.”

Cu cât este mai joasă stima de sine a cuiva cu atât mai ușor este de controlat. Părinții toxici discută cu copiii lor doar despre greșelile acestora și le comentează aspectul și chiar dacă nu există părți cu adevărat și evident negative, ei doar le subliniază și exagerează pe cele deja existente, dar imperfecte. Cei care comentează înfățișarea celor mici, le insuflă acestora un complex de inferioritate și nu îi lasă pe aceștia să încerce lucruri noi. Oamenii toxici nu vor să aibă un copil de succes care să le demonstreze cât de ratați sunt ei.

6. „Îmbunătățește-te și uită de planurile tale personale de viitor.”

Părinții vor ca cei mici să aibă succes în viață, dar nu le pasă cum o vor face. De exemplu, vor ca aceștia să aibă o carieră de succes doar atâta timp cât rămân acasă. Un părinte narcisist se va entuziasma de reușita copilului doar din două motive: îi place să se laude cu succesul lui ca alții să-i invidieze și succesul copiilor îi garantează lui o viață mai bună. Câteodată, părinții le zic copiilor că este o distanță mare între ei și scopurile lor, iar acest lucru îi demoralizează.

7. „Ascultă-mi sfaturile, dar este vina ta dacă eșuezi.”

În acest caz, părinții își tratează copiii ca pe niște obiecte și le fac propriile planuri așeteptându-se ca acestea să fie urmate fără nici un comentariu. În pluc, nici măcar nu le pasă de consecințe, atâta timp cât dețin controlul tot timpul, dar dacă ceva merge greșit nu își asumă vina.

8. „Pleacă, dar nu mă lăsa singur.”

În familiile normale, părinții își ajută copiii să se mute și să-și construiască propria viață, dar părinții toxici nu vor niciodată ca cei mici să plece și să lase un gol în casă, drept pentru care le scot în evidență costurile și greutățile cu mâncarea și întreținerea, iar orice obiecție este respinsă. Ceea ce vor cu adevărat astfel de părinți este să-și aibă puii mereu aproape.

9. „Acceptă-ne ajutorul, dar nu ne mai exploata.”

Acești părinți le oferă copiilor ceva ce ei nu au nevoie de fapt, dar orice refuz este perceput ca un afront personal. În astfel de situații, copiii încep să se gândească că, poate, părinții lor au nevoie de companie și vor să se simtă utili deci nu mai refuză lucrurile și le mulțumesc, dar până la urmă părinții ajung să le aducă aminte de „toate sacrificiile” pe care le-au făcut ei. Copiii simt că este nepoliticos să le refuze ajutorul, dar dacă acceptă, trebuie să fie mereu la dispoziția lor.

10. „Ai încredere în mine, dar fii mereu de pază.”

Viața privată și spațiul personal nu mai există în familiile toxice. Dacă încerci să le restrângi accesul la teritoriul tău, părinții te acuză și chiar nici propria casă nu te ajută, deoarece aceștia vor folosi cheile de rezervă ca să intre peste tine și să te judece pentru modul în care aranjezi hainele, perioada care a trecut de când n-ai mai spălat vasele, obiectele noi pe care ți le-ai cumpărat și ei le găsesc inutile și alte asemenea.