Fiecare persoana are o viata pe care o traieste cumva. Modul de a intoarce asupra propriei vieti este unul important, pentru ca o mica oprire iti permite sa vezi ceea ce se intampla cu tine, cu cei din jur. Acest moment se petrece natural atunci cand cineva se loveste de o suferinta, de o pierdere, de un esec. Banala intrebare – "de ce mi se intampla mie asta?" pare deja o interogatie despre propria viata.
A vietui presupune a fi situat in lume, in relatie cu diferite obiecte, a avea o sanatate data de un corp functional, a fi fost nascut si a urma sa mori. Putem vedea viata din foarte multe perspective. Vorbim despre o viata ideala, vorbim despre viata de dupa moarte, despre vietuitoare, despre viata ca fiinta situata in lume. Dar, dincolo de toate, ramane situarea in lume care ne obliga sa avem o pozitie fata de toate persoanele, ideile, principiile sociale. Putem sa le ignoram, omite sau sa ne implicam in ele, orice am face ramane o pozitie pe care o adoptam, dat fiind ca suntem situati in aceasta lume. Chiar daca vorbim de sinucidere, de moarte, despre decese, de accidente, pana la urma vorbim despre viata si despre obiectele (in sens psihologic) care sunt impreuna cu noi in viata noastra.
Cand vorbim despre "fuga" nu vorbim despre persoanele care alearga pe strada sau de infractorii care fug de politie, ci de ceea ce este resimtit ca ritm interior un ritm care apare inca dinaintea nasterii dupa cum arata Haag. Acest ritm il regasim in tot felul de situatii. El exista in fuga de somn prezenta in insomnii din cauza agitatiei gandirii sau emotionale pe care o resimti sau din caderea fugii permanente in opusul ei – intr-o stare depresiva pe care o simtim cand "fuga" se prabuseste interior.
A fugi mai are si alt sens – de fuga de ceea ce ne sperie, de fuga de ceea ce ne face sa suferim. Din aceasta perspectiva ne lipseste capacitatea de a infrunta, de a intelege sau de a integra si elabora diferite continuturi psihologice pe care le simtim ca destructive, ca opuse vietii noastre. Este un alt sens pe care sper sa-l descoperim impreuna. Sa nu simti suferinta este una, sa fugi de suferinta este alta. Cand fugi suferinta continua sa existe dar nu mai stii despre ea. Tu de ce anume fugi?
Fuga mai poate presupune "cautare" – cautarea a ceea ce este pretios, cautarea unui ceva ce a fost, o etapa de aur pe care am fi parcurs-o candva si a carei nostalgie o resimtim mai mult sau mai putin constient. Aici ma gandesc la persoanele care sunt mereu in cautarea a ceva, care stau un pic si vad ca sunt nemultumite si se duc repede spre altceva. Mereu in cautare, par ca fug mereu din locul in care se afla si incearca sa vada altceva. Din aceasta perspectiva apare perspectiva furnizata de intrebarea – "tu ce cauti in fuga ta prin viata"?
Vorbim pana la urma de sanatatea noastra psihologica. Nu de ceea ce este rau, ci de ceea ce este bine, de ritmul nostru natural. Sunt foarte raspandite intrebarile despre viata – care e sensul vietii, care e rostul pentru care m-am nascut, etc. Oamenii cauta un ceva in acest sens. Care e sensul intrebarilor acestora si de ce ni le punem? Poate ca aceasta este o alta intrebare.
Cu aceste lucruri va astept vineri pe aceasta pagina. De asemenea, pe forum exista o pagina speciala a acestei rubrici – in ea puteti scrie ceea ce este interesant pentru voi din viata voastra si din fuga voastra. Catre ceva, de ceva sau spre ceva.
Si cum este vorba despre viata, iar viata este si dincolo de computer, am propus acordarea unui timp pentru consultatii pe tema "viata pe fuga". Si cum vineri este intervalul acordat, atunci va propun vineri orele 17.
Puteti intra pe forum aici!
8 valori de nepretuit desprinse din cosmarul vietii
"Viata pe fuga", noua rubrica Feminis.ro
