Am luat deciza de a ne desparti imediat. El s-a mutat la ea. Eu am ramas singura. Singura. Primele zile au fost groaznice, era un soc pentru mine. Apoi m-am obisnuit. Mi-am luat un caine, un bichon sa fiu sigura ca pe langa serviciu am si o alta ocupatie. Am inceput sa imi sun prietenele din liceu, sa iesim si in scurt timp aveam o noua viata sociala in care eu eram pe primul loc. Nu mai conta el, nu mai conta casnicia noastra.
Nu am facut cum scrie prin reviste: schimbare radicala de look, garderoba noua sau mai stiu eu ce. Am fost naturala si am infruntat totul cu mult curaj. Mi-am zis ca sunt tanara, iar dragostea poate aparea de unde nici nu ma gandesc.
Asa ca am renutat sa mai caut si o las pe ea sa ma surprinda”.
Roxana, 36 de ani: “Eu am divortat pentru ca nu ne mai intelegeam. Am fost si la psiholog, dar nu a mers. Pur si simplu nu mai puteam comunica. Am rams totusi prieteni apropiati si de aceea pot sa spun ca momentul imediat dupa divort a fost mai usor pentru mine decat a fost probabil pentru alte femei.
Usor, usor am luat-o de la capat. Noi prieteni, noi activitati. Daca pana atunci eram cea mai sedentara fiinta, pot sa spun ca divortul m-a schimbat din punctul asta de vedere. Mi-am facut abonament la sala si la impachetari. Am inceput sa calatoresc si acum, scriind aceste randuri imi dau seama ca am devenit egoista. Ma iubesc nu mai pe mine si fac nu mai lucruri care imi fac mie placere.
Nu stiu daca voi mai intalni vreodata dragostea, daca ma voi mai casatori, insa divortul m-a schimbat total”.
Rodica, 42 de ani: “Eu si sotul meu am avut o casnicie ce a durat 20 de ani. A durat atat de mult pentru ca l-am suportat eu, altfel ne-am fi despartit din primul an. Ii placea sa tipe si se enerva din orice. Daca nu gasea un lucru la locul lui tipa, la mine, la copii.
Asa mi-am luat inima in dinti si am bagat divort. Colegele de serviciu mi-ai zis ca sunt nebuna sa fac asta la 42 de ani si totusi am facut-o. Nici nu vrei sa stii cat de greu mi-a fost. Sa fii singura la 40 de ani, cu un salariu modic si doi copii...
Pana la urma copii au fost cei care m-au ajutat sa trec peste aceasta perioada. Ei au fost alaturi de mine. M-au scos in oras, la teatru, in parc si cu timpul am uitat. De fapt cred ca acesta este raspunsul: timpul.”
Asa cum ai putut citi in randurile de mai sus nu este usor sa faci acest pas. Insa nu este nici sfarsitul lumii, ci nu mai al unei perioade din viata cuiva.
Discuta pe forum acest subiect.
Ma pot indragosti cu adevarat... online?
50 de intrebari pe care sa ti le pui inainte sa spui DA!
