Esti femeia de azi datorita lor!

In Romania discutiile despre feminism si despre miscarea de emancipare a femeilor sunt rapid catalogate drept importuri ale unor ideologii suspecte, de stanga si care se folosesc de retorica corectitudinii politice pentru a vana abuzuri, exploatari si relatii de dominare chiar si in contexte in care femeile par a avea o viata destul de libera.

Daca aceasta viziune mai aduce in discutie si pozitii radicale din interiorul miscarii feministe atunci imaginea feminismului proiectata la nivelul societatii este cea a unei mode extremiste care nu corespunde unor probleme reale.

Dar multe dintre problemele ridicate de feministe la inceput de secol XIX, au produs transformari sociale, si reforme; altele se pastreaza pe agenda feminista si astazi, alaturi de noi preocupari si subiecte.

Feminismul este o conditie intelectuala si o miscare politica care cauta dreptate pentru femei si incheierea sexismului de orice fel. Totusi, exista mai multe tipuri de feminism. Feministele au dezbatut mereu asupra a ceea ce sexismul reprezinta de fapt, si ce trebuie facut in aceasta privinta. Ce inseamna sa fii barbat si ce presupune sa fii femeie? Ce rol si ce implicare are genul in politica si societate?

Cerintele feministe acopera o raza mare de perspective sociale, culturale, economice si politice. Teme importante includ: corpul, clasa, dreptul la munca, dizabilitati, familie, globalizare, drepturile omului, rasa si rasism, reproducere, stiinta, sine, sexul ca munca, traficul de femei si nu in ultimul rand sexul.

Daca la prima vedere feminismul presupune castigarea de drepturi egale a femeilor cu barbatii, el de fapt presupune o abordare mai complexa si profunda. Filosofia sa surprinde dorinta tacita a egalitatii oamenilor de peste tot si in orice conditii.

Miscarile moderne feministe au fost repartizate in 3 etape. Primul val, marcat de femei care au facut primul pas si au deschis problematica inegalitatii suferite de milenii. Femei ca Mary Wollstonecraft, autor si lider al miscarilor feministe in prima parte a sec. al XIX-lea in Marea Britanie, a dat "tonul" si a motivat numeroase femei din intreaga lume.

Marion Reid si Caroline Norton (mai tarziu si John Stuard Mill) promoveaza ideea unei miscari feministe cu obiectiv central - dreptul la vot al femeii. Caroline Norton, avocata in Marea Britanie, constata in urma unei casatorii abuzive ca femeia din punct de vedere legal este inexistenta. Campania pe care ea a creat-o, ce se adresa si cerea sustinerea Reginei Victoria, a ajutat la schimbarea situatiei pentru femeile casatorite si pentru dreptul de custodie a copiilor.

Florence Nightingale va sustine ca femeile au acelasi potential ca barbatii dar nu si aceleasi oportunitati. Harriet Martineau, desi se opunea multor tendinte feministe, a ajutat la abolirea sclaviei in SUA, mai ales in randul femeilor.

Anna Doyle Wheeler, in Franta, sub influenta lui Saint Simonian si a socialistilor, a sustinut cauza privind drepturile egale ale femeilor si excluderea lor de la educatie fapt care le determina sa opteze pentru roluri domestice. Lipsa de educatie, sustine aceasta, le facea pe femei sa nu poata fi avansate in alt tip de posturi.

Frances Power Cobbe a fost una dintre multele femei care doreau o reforma. Ea a atras atentia asupra dreptului la propietate, drepturilor maritale si la violenta domestica. Cerintele nu au fost unele de ordin abstract, ci de o necesitate apasatoare.

Simone de Beauvoir leaga cu J.P. Sartre o relatie deosebita si este cunoscuta pentru publicarea a numeroase eseuri si istorii cu privire la opresiunile feminine de-a lungul secolelor si a viziunii deformate de traditia milenara. Tratatul ei, "Le Deuxieme sexe" (Al doilea sex), este considerat o biblie a feminismului: "femeie nu te nasti ci devii".

Daca impartim feminismul pe tipuri reprezentative vom intalni:

Feminismul de tipul amazoanelor - se inspira din modelul eroinelor din Mitologia greaca, cunoscute sub numele de Amazoane. Principala caracteristica este egalitatea barbatului si a femeii din punct de vedere al capacitatilor fizice. Adeptele acestui curent se opun discriminarii din motive fizice si lupta pentru accesul egal al femeilor la locurile de munca considerate specifice barbatilor datorita calitatilor de rezistenta fizica.

Feminismul de tip individualist materialist - se bazeaza pe filosofia libertatii si independentei de trai a femeii. Militantele acestui curent sunt impotriva treburilor asa zise ale casei, refuza sa fie gospodine perfecte, declarand ca sarcinile intretinerii locuintei si copiilor apartin in egala masura barbatilor si femeilor. De asemenea, considera ca femeile au dreptul la autonomia materiala si sa aiba propriile venituri si proprietati. Acest curent isi are originea la sfarsitul sec. al XIX-lea cand a avut loc "Marea revolutie domestica" a femeilor, condusa de Charlotte Perkins Gilman, un alt nume de referinta in istoria
feminismului;

Feminismul de tip radical - radicalismul feminist a fost la apogeu intre anii 1967-1975 si in urma acestor idei radicale s-au obtinut multe din drepturile de care se bucura femeile din ziua de azi. Cu toate acestea, viziunea prin care femeia este asuprita de barbat s-a perimat. Feminismul de tip radical se revolta impotriva ideii conform careia o femeie trebuie sa-si asume rolul de a fi supusa barbatului pentru simplul fapt ca s-a nascut femeie.

Feminismul de tip ecologist sau ecofeminism - teoria acestui curent pleaca de la faptul ca femeia a fost exploatata timp de secole, iar acum trebuie protejata, facandu-se o paralela intre mediul inconjurator si rolul femeii in viata socitetatii.

Feminismul astazi este un mix al tuturor valurilor si al tuturor tipurilor cunoscute. Nu a devenit o miscare separata ci o extensie a ceea ce a fost. Principalul scop a fost si ramane protejarea si propagarea drepturilor femeii (dar si ale omului) in absolut orice mediu sau situatie.