Tara de manelisti pitiponcieni

Suntem alaturi de Serban Huidu. Ne pare tare rau pentru ce i s-a intamplat. Avem incredere ca se va face bine. 

 

In acelasi timp ma scoate din sarite faptul ca toate ziarele scriu sub stirea cu Huidu despre moartea lui Toni Tecuceanu. Tot respectul, totusi, Serban a avut un accident, este in coma indusa, sotia si socrul lui au declarat ca este stabil. Nu inteleg de ce atata nebunie cu stirea despre Tecuceanu. Tot respectul pentru om, insa chiar nu cred ca este cazul sa se pomeneasca despre asta. Mai degraba ar fi putut spune ca fratele lui a avut un accident de motocicleta anul asta. Suntem o natie de pesimisti sau doar avizi de rating si publicitate?

 

Ma uit prin ziare, prin reviste, pe la tv. Vad infiorator de multe stiri exploatate pentru rating. Am vazut cum a fost exploatata moartea Madalinei Manole. Foarte trist. Foarte trist a fost cum i s-a terfelit numele pentru rating. O mai vad apoi pe Bianca Dragusanu pe toate posturile. Zappand zilele trecute am vazut-o si pe Iulia Vantur cum se saruta cu Moga pe ecran intr-un reportaj despre cum isi petrece ea sarbatorile. Chiar nu ne intereseaza cum saruta Moga. 

 

Uneori imi pare ca ziaristii nu sunt creativi. Nu au idei pentru a atrage audienta. Nu toti. De exemplu, nu am nimic cu Dansez pentru tine. Este o emisiune foarte frumoasa, nu este genul meu, nu o urmaresc, dar este creativa, stie cum sa tina telespectatorii in fata ecranului. Desi este foarte combatuta. 

 

Mai sunt emisiuni care stiu sa te tina in priza. Mai sunt si emisiuni de care fugi din cauza realizarii lor proaste. 

 

Promovam pitiponiada din greu. In loc sa promovam valori, promovam prostie, prostime. Ne amuzam de perversa de la Targu Ocna in loc sa promovam valorile adevarate. In locul astuia puteam sa vedem cat de amuzant este Daniel Les cu tabara lui de olarit, de exemplu. 

 

Am vazut intr-o zi 2 pitipoance la tv, zau daca stiu cine erau, dar cica erau importante. Importante pentru cine? Erau undeva la tara intr-o curte cu porci. Horror a fost ce mi-au auzit urechile. Si ma gandesc ca stiu niste tarani care picteaza foarte frumos, ca stiu tarani care lucreaza in lut, care canta, care vorbesc foarte frumos. 

 

Ma intristez cand vad nemernicie doar pentru rating. Iar cel mai tare ma intriga si ma frustreaza ca am devenit o tara de manelisti pitiponcieni din cauza presei care a bagat pe gat asta. Daca unui om ii dai asta, asta va asculta si invariabil va ajunge sa ii placa. 

 

In ’90 am inceput sa publicam articole despre gaina care naste pui vii, manele si prostime. Nu voi uita in veci sondajele facute de Viorel Gaita (altfel spus tot respectul pentru experienta lui) cand intreba lumea pe strada ce stie despre “circumcizia electorala” si toti se amuzau de prostie. Pana si eu am fost trimisa in teren sa fac un reportaj in care intrebam oamenii daca nu ar trebui ca primarul sa puna aer conditionat in statiile de autobuz. A fost singurul meu reportaj de gen, aveam vreo 18 ani cand l-am facut, si apoi am refuzat sa mai fac asa ceva. Plangeam si nu voiam sa ma duc la filmare. 

 

Da, am bagat prostie pe gat romanilor si d’aia suntem o tara de manelisti. D’aia liceenii nostrii asculta manele. D’aia toate fetele o considera model pe Moni Columbeanu. Pentru ca noi i le-am bagat pe gat. Suntem vinovati ca am stricat viitorul copiilor nostri. Suntem vinovati ca ne uitam la televizor la toate tampeniile si uitam ca avem copii care trebuie educati. Ne bazam pe prostime in loc sa fim creativi si sa le aratam calea cea dreapta. Ne vaitam de schizofrenia din Guvern, dar nu ne ducem la vot. 

 

Toti asteptam sa faca altii ceva. Sa se intample o minune. Sa se schimbe totul peste noapte fara ca noi sa facem ceva. Ne uitam cu scarba la televizor, ne vaitam ca nu avem ce citi in presa, ca se asculta manele si ca pitipoancele ne-au invadat, dar facem rating. Citim despre toti acestia. E vina noastra si ar trebui sa ne-o asumam. Eu as incepe cu mersul la vot si cu evitarea acestor publicatii si informatii care nu ne folosesc la nimic. 

 

Da, sunt frustrata de faptul ca mintea mea este invadata de astfel de tampenii, sunt frustrata de faptul ca tara este condusa de schizofrenici certareti, sunt frustrata de faptul ca in lupta pentru rating, am uitat sa fim oameni. 

 

Altfel spus, iti doresc un an 2011 minunat. De data asta nu un an nou de retrait, eu nu as vrea sa retraiesc un an pitiponcian, ci iti doresc un an nou fara manele, fara incultura, fara Bianca si Moni, fara exploatare de stiri si oameni sarind de la balcon, fara certuri si scandaluri in Parlament. 

 

Iti doresc sa fii mai bun si sa faci alegerile corecte. Sa faci in asa fel incat sa fie bine. Sa nu iti doresti sa pleci din tara, ci sa iti doresti sa ai o tara in care sa iti faca placere sa stai. Nu trebuie sa astepti ca Universul sa lucreze singur in favoarea ta (mama lui de Coelho ca numai prostii a scris), trebuie sa faci si tu un pas catre tine, catre viitorul tau, catre siguranta ta.  

 

Sunt atat de multe lucruri frumoase in tara ca este pacat sa nu le vedem. In poza atasata, eram la o plimbare cu bicicletele unde am dat oamenilor pe strada picturi. Nu ai idee cat de mult le-a placut asta si cat de fericiti au fost sa ne vada. Stirea nu a aparut in nicio publicatie, la nicio televiziune. Trist, nu?

 

Laura