Sufletul-pereche. Mitul perfect?

Declaratia recenta a unui fotbalist roman despre iubita lui -"Normal ca suntem suflet pereche, din moment ce suntem impreuna…"- cu care are o relatie plina de scantei, pasiune, certuri si batai m-a facut sa ma gandesc mai mult la greutatea cuvintelor pe care le folosim. Am ajuns oare sa ne dorim atat de mult sa credem in sufletul-pereche incat avem tendinta de a considera ca l-am gasit de fiecare data cand intram intr-o relatie? Sau, si mai grav, am ajuns sa ne conditionam dragostea si masuram fericirea raportand totul la acest termen?

Cautarea neincetata a sufletului pereche ne angreneaza intr-un cerc vicios: cu cat cautam mai mult si suntem mai decisi in aceasta privinta, cu atat mai greu ne este sa il descoperim si de aici sentimentele de dezamagire sau de vid interior.

Sufletul pereche si prima dezamagire

Cum ar arata, in viziunea celor mai multi, sufletul pereche pe care il asteapta, il cauta si il viseaza? O persoana care sa ne accepte cu toate calitatile si defectele, o persoana pentru care la randul sau sa reprezentam sufletul pereche, o persoana atragatoare si care sa ne vrea pe noi si numai pe noi. Si, cu toate ca nu e imposibil ca aceasta persoana sa existe, este cel putin daunator pentru propria noastra persoana sa ne inchipuim faptul ca gasirea sufletului pereche ne-ar putea rezolva toate problemele si ca viata ar fi minunata din secunda urmatoare in care l-am identifica.

Am rugat-o pe Roxana sa-mi spuna cat de mult crede o tanara de 24 de ani in sufletul pereche.

"Am crezut intotdeauna in notiunea de suflet-pereche si probabil ca inca mai cred. Am avut norocul sa-l intalnesc destul de devreme, la 19 ani, si am ramas impreuna aproape doi ani. Ne-am despartit si cu toate astea simt ca el a fost sufletul meu pereche. Oricum, am crezut intotdeauna ca sufletul pereche nu sunt facute sa ramana impreuna", povesteste ea.

Exista teorii conform carora cuplul format pe baza aceste notiuni, a sufletului pereche, nu rezista prea mult, pentru ca este un cuplu supus unui test, acela al evoluarii si, in functie de cat de mult a evoluat fiecare dintre membrii cuplului (sufletul pereche este reprezentat de o persoana intalnita intr-o viata anterioara, persoana de care ne leaga extrem de multe lucruri si asemanari). Prima dezamagire in ceea ce priveste sufletul pereche ar fi aceasta; faptul ca nu putem pastra langa noi -exista exceptii, evident- pe cel pe care il consideram sufletul nostru pereche.

Si poate ca de asta nu e bine sa vedem suflete pereche aflate intr-o relatie (casatorie) de peste 40 de ani si care, supuse dificultatilor vietii, ajung sa nu se mai recunoasca unul pe celalalt.

Ar fi la fel de gresit sa consideram ca sufletul pereche poate fi reprezentat de orice persoana cu care avem legaturi sau de orice persoana de care ne indragostim. Nu exista, spun specialistii, mai multe sanse intr-o viata de a-ti intalni sufletul pereche, asa cum nu exista -iar asta este cu adevarat trist- posibilitatea ca o relatie terminata cu cel pe care-l simti drept sufletul tau pereche sa fie reluata. Daca, sa spunem, in cazul Roxanei, fata ar astepta sa se impace cu iubitul ei, asteptarea s-ar putea dovedi zadarnica.

Frumusetea dragostei consta in a imbratisa neprevazutul -cam asa se petrec si intalnirile dintre doua suflete pereche-, in a-l accepta pe celalalt cu micile sau marile sale imperfectiuni si in a continua sa evoluezi!

Intre sufletul pereche declarat poate prea repede si sufletul pereche asteptat intotdeauna exista o mare diferenta. Cu toate acestea, cred ca cei mai multi dintre noi ar spune ca au avut sansa acelei intalniri extraordinare. Voi ati trait-o?