Stereotipul feminin este incitant si interesant pentru toti. Femeia. Femeia aceea. Ea este obiectul ravnit deopotriva de toti barbatii si de toate femeile. Tocmai pentru ca nu are sex. Da, nu are, o admiri pur si simplu. Inconstient si involuntar. Este frumoasa, are picioare lungi, ochi migdalati, parul perfect colorat si aranjat. Pantofi Mihai Albu si rochie Irina Schrotter. Valoarea ei este atestata doar de dorinta pe care o starneste in ceilalti. Nu o preocupa decat propria existenta. Nu are nevoie sa faca nimic, este dovada implinirii, rasplata poate.
Nu trebuie sa dea vreo dovada a caracterului ei moral pentru ca nimeni nu are nevoie de asta.
Totusi, stereotipul s-a mai diversificat. Barbatul innebunit dupa picioare se tine dupa fustele mini ce acopera schiloade, iar cel innebunit dupa sani prefera decolteurile adanci ale grasanelor. Asa incat stereotipul avea nevoie de diversificare.
Stereotipul feminin se poate imbraca in piele fara sa urce pe motocicleta, se poate imbraca in cauciuc fara a fi expert in scufundari. Daca se imbraca sport, scopul este de a sublinia nesportivitatea ei. Principala ei calitate este aceea de a cheltui.
Toate studiile arata ca imaginea unei femei atragatoare este cea mai eficienta scamatorie publicitara. Poate sa stea cocotata pe capota unei masini noi, sa fie acoperita de bijuterii stralucitoare, sa mangaie sosetele unui barbat frumos, sa tina o pompa de benzina in mana, sa danseze provocator intr-o poienita, sa guste lasciv dintr-un iaurt. Orice ar face, imaginea ei vinde. Si vinde foarte bine se pare.
Femeia stereotip este femeia fetis. Are muschii faciali construiti si crescuti pentru a zambi fermecator. Buzele ei lucitoare si tenul perfect mat, ochii ce nu privesc si degetele impecabile, parul superb si genele imaculat ondulate, totul arata triumful inuman al cosmeticii, al luminii, al fotografiei, tiparului si photo-shopului.
Riscul profesional al acestui iepuras este suferinta muschilor faciali, provocata de zambetele obligatorii.
Ne-am cam saturat sa privim lumea prin gene false si tot ce vedem sa fie umbra lasata de niste fire de par cumparat. Vrem normalitate, desi stim ca oamenii normali sunt o specie pe cale de disparitie. Dar tot o vrem, desi ne inspira mai mult o reclama cu o femeie stereotip care danseaza in poienita, decat una cu o femeie normala facand acelasi lucru.
Suntem Ingeri si Demoni. Da, si?
Nu mi-e teama ca imbatranesc, mi-e teama sa nu devin o batrana urata
