Casatoria la romani a inceput sa ia amploare odata cu consolidarea legilor cetatii.
A fi un cetatean respectabil presupunea, la un moment dat, sa ai si o sotie. Dar asta nu insemna neaparat ca era bazata pe mult romantism.
Initial, femeia era un fel de „unealta” a cetateanului, pe care acesta putea sa o aleaga pentru a-si spori averea si pentru a ii oferi mostenitori legitimi.
Un cenzor roman, spunea, in jurul anului 100, dupa Christos: „Casatoria e un prilej de sacaieli, o stim cu totii; totusi, trebuie sa ne casatorim, din spirit civic”.
A mai trecut ceva vreme pana cand sotia a capatat statutul de „partenera de viata”.
De exemplu, Cato de Utica, recunoscut ca un model de virtute, si-a „imprumutat” sotia unui amic, dupa care s-a recasatorit cu ea, primind in plus si imensa ei avere. La randul lui, imparatul Nero si-a logodit sotia, pe Livia, cu viitorul imparat, Augustus.
Descopera multe alte lucruri pe care nu le stiai despre sex intr-un dosar complet
Dezvirginarea, apanajul zeilor
Casatorie si divort in Roma antica - Fara acte, fara obligatii!
