Schimbarile din copilarie - confuzie la maturitate

Totul a pornit de la o intrebare pusa de o cititoare pe forumul Feminis.ro. Aceasta incerca sa afle cum va fi afectat copilul ei de varsta prescolara de faptul ca s-au mutat intr-o noua tara si de faptul ca in curand va merge la gradinita intr-o limba pe care nu o stapaneste inca bine. Plecand de la aceasta intrebare a unei mame preocupate de dezvoltarea ulterioara a copilului sau, ne-am propus sa investigam felul in care schimbarile ii pot afecta pe copii, dar si felul in care copilul ajuns la maturitate va fi influentat de schimbarile petrecute in copilaria sa.

Impactul pe care fiecare dintre aceste schimbari il pot avea ne este explicat de psihologul Cristina Calarasanu. "Tot ceea ce se intampla in copilarie, si ma refer aici chiar si la copilaria foarte mica, are un impact foarte important asupra vietii copilului, care poate pastra cu el urmele acestui impact foarte multi ani. In primul rand, copilul nu are capacitatea de gestiona din punct de vedere afectiv situatiile cu care se confrunta, acest lucru determina adesea o amplificare a acestora pana la stadiul de "catastrofa" care presupune un pericol foarte mare si o teama puternica. De aceea adultul si in special parintii sunt cei care ar trebui sa reprezinte pentru copii un filtru al acestor emotii, sa ajute la comunicarea lor, la diminuarea lor, sa creeze copilului un sprijin in fata acestor "avalanse afective" pe care copilul o resimte intr-un mod impulsiv si ale carei consecinte pot fi tot felul de manifestari ale copilului (panica, imbolnaviri, izolare, fobii, agresivitate)."

Cum transformi o schimbare intr-un moment placut?

Am aflat deja ca parintii sunt cei care ne pot ajuta sa trecem mai usor peste aceste schimbari si ca atitudinea lor este cea care poate face diferenta dintre o schimbare care sa ne marcheze si una care ne poate influenta pozitiv la maturitate. Dar cum poate actiona un parinte pentru ca copilul sau sa treaca cat mai usor peste aceste etape de tranzitie? Ne raspunde psihologul, explicandu-ne felul in care il putem ajuta pe micut sa se adapteze mai usor.

"(...) Apoi, un alt factor este reprezentat de schimbare. Universul copilului este foarte fragil si el este construit in special in jurul invelisului protector al familiei. Orice schimbare afecteaza, perturba acest invelis si copilul se simte vulnerabil si simte nesiguranta, teama, confuzie. Este necesar ca schimbarea sa fie pregatita din timp, copilul sa se obisnuiasca cu ea si sa o inteleaga, caci altfel ea se transforma intr-un eveniment imprevizibil care va avea un caracter traumatic si nu va lasa loc adaptarii si integrarii."

Am rugat-o pe Cristina Calarasanu sa ne explice felul in care fiecare dintre aceste schimbari il pot afecta pe copil si cum pot fi acestea gestionate la maturitate.

Divortul - copilul vede cum s-a destramat modelul parental, cuplul parental fiind pentru el simbol al protectiei si al stabilitatii. El poate percepe aceasta separare ca pe un abandon, ca pe o parasire si se poate simti vinovat pentru aceasta ruptura pe care nu a inteles-o.

Schimbarea casei - casa este un spatiu foarte investit de familie si adesea schimbarea domiciliului poate provoca dezordine si confuzie in functionarea familiei pentru ca ea -familia- are nevoie sa se regaseasca, sa isi stabileasca din nou un loc ei, sa simta ca ii apartine. Schimbarile dese ale domiciliului creeaza senzatia copilui de "nicaieri", de a nu avea o identitate precisa si un "acasa", adica un reper al stabilitatii si sigurantei.

Schimbarea scolii - grupul scolar este un sprijin important pentru copil, si mutarea lui intr-o alta scoala, intre alti copii presupune un proces dificil de re-adaptare, re-integrare. Copilul trebuie sa se raporteze la un alt mod de functionare, la alte relatii, si chiar la alte principii uneori. Adesea schimbarea scolii aduce cu sine dificultati scolare, refuz sau manifestari ale acestor dificultati.

Schimbarea tarii - acest proces este cu atat mai dificil cu cat presupune a te adapta unei noi culturi, diferite de cultura ta de origine. Cei care incearca sa se asimileze cu totul noii culturi, sa vorbeasca aceeasi limba, sa respecte aceleasi obiceiuri, sa adere la valorile noii tari, incercand sa stearga vechile obiceiuri, sa ascunda vechea origine, vor fi in situatia de trece printr-un proces de dezradacinare, ceea ce inseamna pierderea identitatii culturale si a apartenentei de origine. Acest lucru nu va facilita adaptarea la noua cultura, ci va creea si mai multa confuzie, pentru ca va aparea un gol pe care se incearca construirea fortata a unei alte origini, ca un proces de re-nastere.

Copilul devine adult

Cum isi construieste un adult care a trecut prin aceste experiente propria viata? Toate aceste experiente din copilarie devin un model, indiferent de cum au fost ele, pentru ca ele sunt singurul reper. Si viitorul adult isi va construi -plecand de la acest model care poate fi confuz, care poate fi traumatic, care poate fi o ruptura- propriile lui legaturi dupa o repetitie a modelului initial. Este nevoie de elaborarea, adica de intelegerea, insusirea a ceea ce inseamna experienta personala a fiecaruia din copilarie, pentru a intelege cum functioneaza relatiile si cum apar experientele de adult care pot cuprinde la randul lor schimbari, esecuri, rupturi.

Ati trecut prin astfel de schimbari in copilarie? Cum le-ati gestionat si cat de mare a fost aportul parintilor pentru ca tu sa treci mai usor prin aceste experiente?