Damian Draghici: Sa ai puterea sa crezi in nebunia unui vis!

Damian and Brothers a luat nastere in 2006. Era urmarea unui vis, sau urmarea nebuniei unui artist de geniu-Damian Draghici spune ca si una a si alta, desi inclina capul oarecum magulit cand ii sunt enumerate premiile si performantele artistice.

Trupa s-a nascut din dorinta de a reveni la radacinile de unde artistul si-a tras seva ce avea sa hraneasca visul tanarului tigan caruia i se aratase in somn ca va ajunge sa cucereasca lumea intreaga alaturi de "fratii lui".

Artist tigan. Aceata ultim cuvant avea sa-l urmareasca pe Damian Dragici. A ajuns sa cunoasca gloria pe taramul tuturor posibilitatilor: America, unde a capatat notorietate iar muzica sa a fost premiata cu prestigiosul premiul Grammy. Abia atunci a scapat de complexul etniei rome.

Daca traiesti in complexe, fobii si temeri nu mai esti liber

"Am fost marcat de aceste complexe pana tarziu. Insa trebuia sa-l depasesc. Daca traiesti in complexe, fobii si temeri nu mai esti liber. Trebuia sa ma eliberez, pentru ca de fiecare data cand treci peste un complex sau peste o teama iti mai castigi putin din libertatea ta ca om. Te comporti diferit si poti sa faci lucrurile mai bine", ne-a spus Damian Dragici intr-un scurt interviu acordat Feminis.ro prilejuit de anuntul oficial al incheierii  proiectului "Damian and Brothers".

Damian and Brothers un vis ajuns la final

"Urmatorul proiect. Sper sa-l fac cat mai bine. Sa pun in le cat mai mult suflet pentru ca el sa iasa asa cum trebuie".  Revine rapid asupra afirmatiei, stie ca de fiecare data pune foarte mult suflet). "De fapt o sa dau totul pentru urmatorul album".

Damian Draghici va spune adio " fratilor" la sfarsitul anului? Ce urmeaza sa faceti in continuare?

Era timpul. Imi doresc un alt proiect si un alt mod de exprimare. Va fi un proiect muzical realizat cu artisti din Statele Unite si Europa, inclusiv din Romania, cu un stil preponderent de jazz-pop desi vor fi influente si din muzica clasica si alte stiluri muzicale. As vrea ca fanii sa imi accepte nebunia si sa ma inteleaga. Am fost, sunt si voi fi genul de artist care va dori intotdeauna sa schimbe ceva, sa faca ceva nou, sa se exprime mereu altfel si acum a avenit timpul pentru o astfel de schimbare.

Ati declarat adesea ca pentru a reusi trebuie sa crezi in puterea unui vis? De mic ati spus ca o sa ajungeti un mare artist desi cei din jurul dumneavoastra va spuneau ca sunteti nebun?  De ce mai este nevoie in afara de nebunie?

"De nimic. Doar de nebunie",  ne spune Damian Draghici razand. Pentru el zecile de ore petrecute in studio nu reprezinta o munca, sunt modul lui de a trai.

"Munca li se pare celorlati o nebunie. Mie mi se pare ca nebunia mea e munca. Cand ii tin pe baieti cate 10, 15 ore la studio si toti pleaca acasa lesinati, iar in ziua cealalta revin la studio si ma gasesc in acelasi loc, facand acelasi lucru, imi spun ca sunt nebun. Pentru mine aia nu este nebunie. Este starea mea normala de a fi".

L-am intrebat pe Damian Draghici daca munca a fost cel mai important ingredient care au facut din el castigatorul premiului Grammy in 2006, artistul ce canta intotdeauna cu casa inchisa chiar daca concerteaza la Bucuresti, Londra, Paris sau oriunde in alta parte pe mapamond. Raspunsul a fost un Nu hotarat: "Nu vad muzica ca pe o munca, o consider mai mult  ca o joaca. E ratiunea mea de-a fi, ceea ce imi place cel mai mult!"

Cel mai rau imi este fara muzica!

Si spune asta nu doar prin cuvinte. Damian Draghici este devorat de propria iubire pentru muzica: i se citeste in ochii, i se vede in suflet, o poti citi in fiecare ton al vocii.

Cand i-a fost cel mai greu lui Damian Draghici? Nu a amintit nici anii in care incerca din rasputeri sa-si duca la bun sfarsit visul de a ajunge un mare artist. Nici cand fugea din Romania alegand calea exilului si riscandu-si libertatea si poate chiar viata intr-o noapte ploiosa si rece.  A spus fara exitare: Cel mai rau mi-a fost si imi este atunci cand nu cant sau cand nu sunt implicat in vreun proiect muzical.

Obsedat de muzica

"Sunt obsedat de ceea ce fac. Aceasta obsesie a devenit pentru mine un stil de viata. Eu ma gandesc numai la muzica.Nu pot sa ma trezesc, sa ma duc la o cafea, sa stau la un film cum face lumea normala. Eu ma gandesc si ma dedic trup si suflet muzicii.

Cum se adapteaza cei din jur acestui stil de viata?

Nu prea se adapteaza. E foarte greu sa stea cineva langa mine, pentru ca singurul lucru pe care il fac este sa vorbesc 24 de ore din 24 de muzica si de proiectele mele.

Atunci cum puteti sa pastrati o femeie langa dvs.?

Nu pot. Nu ca nu vreau, dar pana acum nimeni nu a rezistat. Pentru ca nici eu nu as vrea sa fiu pe locul doi.

Nu ma mira aceasta ultima afirmatie. Damian si-a dorit intotdeauna sa fie pe primul loc. A ajuns sa fie unul dintre cei mai cunoscuti artisti romani in afara granitelor tarii. Anul 2009 se va incheia cu concertul de adio organizat la Sala Palatului in data de 17 decembrie 2009. Urmeaza un 2010 in care Damian o sa-si continue proiectele in "SUA, Europa si mai putin in Romania" dupa cum a afirmat, insa asta nu inseamna ca o sa uite de unde a plecat.

Epilog: S-a intors la " Radacini" cu toate ca stramutate, poate ar fi gasit teren mai bun in alt colt al lumii si cu siguranta ca se va mai intoarce sa ne incante. Am si dovada: din noul proiect va face parte si " Sanie cu zurgalai",  "cantata asa cum n-a mai facut-o nimeni pana acum" in cele peste 2000 de preluari ale acestei piese dupa cum a spus Horia Moculescu.