Trebuie sa marturisesc!! Niciodata nu m-am jucat cu tocurile si rochiile mamei mele, iar parul lung a fost mai mult o razbunare pentru toti anii in care eu si sora mea geamana eram confudate cu doi gemeni dragalasi. Si totusi… eram o fetita, si ca orice fetita imi doream sa fiu admirata, asa ca atunci cand mi s-au oferit sanse sa ies in evidenta si sa renunt la statutul “just a pretty face” am acceptat sa fac schimbari.
Povestea mea... de fapt a noastra, a mea si a surorii mele Iulia a inceput in vara anului 2005 cand i-am cunoscut pe agentii Best Models. Primii pasi in industria modei au fost cei mai grei… si cand spun pasi nu ma refer doar la defilatul cu tocuri si fusta… care apropo pentru mine au fost un chin:P, ma refer la momentul slabire, absolut necesara avand in vedere rotunjimile mele initiale, la programul destul de incarcat si chiar la absentele din catalog.
[gallery:199]
Intre deplasarile Paris - Milano si scoala am invatat ca trebuie sa ma bucur de fiecare moment pe care mi-l acord mie insami si celor pe care ii iubesc, ca trebuie sa-i respect pe cei cu care lucrez si sa ma respect pe mine, ca nu exista neaparat un compromis in a impaca modelingul cu scoala/facultate, ca lucrurile vin de la sine atunci cand esti relaxat si increzator in ceea faci.
Sunt sigura ca ai intrebari sau pareri, de aceea te rog sa folosesti cu incredere rubrica de comentarii si iti voi raspunde cu drag :)
Rodica Lazarica
