Singuratatea si iubirea

- O promisiune a unor experiente placute, o dorinta activa, dinamica.

- O incredintare a unei vulnerabilitati, a ceea ce este temere, frica, angoasa.

"Te iubesc" - se refera la un intreg, la tot ceea ce este o persoana, ceea ce face ca aceasta traire sa fie imposibil de inteles in planul unei logici. Si totusi nimeni nu simte o nevoie acuta de a explica aceasta propozitie sau de a cere prea multe amanunte. Iubirea fata de o persoana in ansamblul ei - cam in aceasta directie pare sa se indrepte aceste cuvinte. Dar lucrurile nu sunt chiar asa, pentru ca nu orice persoana indeplineste aceste conditii. Iubirea pare ceva definitiv si fragil concomitent. Pentru a putea trai, un copil are nevoie de ingrijire iar aceasta ingrijire pare asociata cu iubirea. Fara iubire nu exista ingrijire pare sa fie o asociere raspandita. Adica un copil neiubit nu este ingrijit, hranit, nu primeste afectiune. Aceasta ar putea sa fie o teama pe care un copil o poate avea.

Dar un adult? Si un adult simte temeri similare, cunoaste aceste experiente, a intalnit situatii care sa-i puna in evidenta teama si temerile reale dar si temeri imaginare. Nu le-a distins prea bine unele de altele iar ceea ce era real parea ca justifica ceea ce era imaginar. Nu putea trai cu aceste temeri si atunci a cautat sa isi amenajeze o imagine de sine, o imagine despre lume care sa le faca suportabile. Cand spui "te iubesc" pare ca aceste stari nu mai sunt. Situatia este imposibila pentru ca ele reapar. Dar in aceste momente aceste temeri sunt incredintate – "iubindu-te pot trai cu propriile temeri".

Ce se intampla la persoanele singure? Ele nu pot iubi? Aceasta ar fi o intrebare care nu ajunge prea departe. Una mult mai practica ar fi: Sunt ele capabile sa isi incredinteze temerile? Sunt capabile sa se incredinteze, dand partenerului, oferind acestuia propriile temeri, frici, slabiciuni, vulnerabilitati?

Toate aceste temeri, frici de care fugiti sunt parte integranta din propria voastra viata, ele se manifesta atunci cand esti doar cu tine insati, mai apar in vise, apar in momentele de esec, pierdere, in momentele dificile. Eu le-am denumit in articolele precedente si voi pastra aceasta denumire – latura intunecata. Faptul ca le simti, ca ai acces la ele, te face sa fii capabila sa mergi mereu mai departe, sa fii disponibila pentru noi experiente, noi intalniri, noi trairi, noi cunostinte, noi descoperiri despre cine esti, etc. pe scurt sa te simti "Eu" in propria piele.

Cand aceste senzatii nu apar in aceste situatii "negative", in momentele care ar justifica suferinta si, totusi, preferi sa te simti puternica, rationala, capabile sa treci peste orice, sa nu te gandesti la o pierdere sau la un esec si sa spui "am trecut peste", in toate aceste situatii, temerile nu inseamna ca nu exista. Si in aceste momente in care reusesti sa treceti peste, aceste stari vin spre tine dar intr-un mod discret, respectandu-ti dorinta de a fi puternica, rationala, indiferenta, dorinta de a trece peste.

Cum? Uneori prin somatizari, prin stari reale sau imaginare de boala, printr-o schimbare brusca de stare – pana acum doreai sa faci un lucru, acum simti mai curand dorinta de a nu-l face, prin aparitia unor esecuri cu rol de autopedepsire. Putem spune aici ca inconstientul este de o imaginatie debordanta in a spune ca exista suferinta, ca iti este teama si totusi reuseste sa o faca fara ca ratiunea sa aiba o cat de vaga idee despre acest lucru. Si motivul pentru care logica noastra nu se prinde este simplu – daca ar sta sa asculte si ce spune latura intunecata, ar auzi destul de repede suferinta, teama, durerea. Dar este ocupata sa aduca inca un obol starii placute, pozitive.

Claudiu Ganciu
Psiholog, psihoterapeut
Centrul de psihologie de actiune si psihoterapie
[email protected]
Pentru consiliere online: http://www.webexperts.ro/cabinet