Luna se ascunde in zare, stelele apareau mereu.
Un paianjen imi iese in cale Si ma intreaba de necazul meu,
Il omor si-l arunc in noapte Si imi vad de drumul meu.
In linistea noptii…padurea plangea mereu,
Nu prea imi pasa si-mi vedeam de drumul meu.
Mergeam pe cararea intunecata indreptandu-ma spre nicaieri
Un solitar prin noapte, suspinam mereu.
Stam pe o piatra ?i ma gandeam la visul meu.
In nopti precum aceasta de mana ne plimbam, zambeam si ne jucam
Priveam apusul, numaram stelele si ne minunam cat de frumoasa este noaptea in doi.
Un zgomot ciudat ma trezeste din a mea visare,
Buimac,privesc pe carare…doi ochi continuu ma privesc,
Dar din fericire se sting in zare.
Merg singur si trist mai departe,
De nimic nu-mi pasa si calc totul in cale
Timpul pentru mine nu mai exista,maine de as murii, azi nu ar fi o zi trista.
Padurea Iadului
Om Slab
