Primul fulg de zapada , mi s-a topit pe buze

Primul fulg de zapada , mi s-a topit pe buze,
A fost atat de rece , ca prima sarutare a iubitei mele
Pentru o clipa am fost “rapit” in eternitatea vietii, si am simtit,
Aceeasi raceala a sarutarii ei, in pragul usii...cand se pregatea sa plece.

Primul fulg de zapada , mi s-a topit pe buze,
Umezindu-mi buzele insetate de sarutarea naturii
Gasindu-mi pe ele...ultimile “ramasite” a ultimului ei sarut,
Nimeni si nimic nu va putea sterge...dulceata buzelor ei.

Primul fulg de zapada , mi s-a topit pe buze,
 Cu bratele ridicate, priveam spre cer zambind, si nu stiam de ce
 Nu aveam niciun motiv de bucurie,
Tot singur eram si departe de ea.

Primul fulg de zapada , mi s-a topit pe buze,
Primul semn ca iarna vine, sarutandu-ma de bun-venit.
Iarna,este anotimpul ce ne-a gasit impreuna,
Plimbandu-ne prin orasul pe care ea il iubea cel mai mult.

Primul fulg de zapada , mi s-a topit pe buze,
Urmatorii fulgi de zapada, refuzau sa se topeasca
Unul peste altul, asezati de vant, ma priveau de peste tot
Vrand cu nerabdare sa “imbrace” fiecare colt al acestei tari.

Ultimul fulg de zapada, nu s-a topit pe buzele mele
Imi doresc sa se fi topit pe buzele ei
Sa simta si ea, aceeasi “raceala” pe care am simtit-o si eu
Sa fie “rapita” pentru o clipa in eternitatea vietii
Si sa-si repete in gand “ imi este foarte dor de el”.

Lacrimile, in fulgi de zapada sa i se transforme,
Iar vantul sa-i poarte... catre mine
Iar eu in palma sa-i prind,si din ei sa fac o inima de zapada
Si s-o “bag” in trupul meu...sumbru si rece.

                                                                                                                                                                23.11.2013