Sertarul incuiat al anxietatii: Care sunt temerile tale?

Aceste ganduri secrete, atat de secrete incat sunt imediat respinse cand apar ajung sa fie „un sertar incuiat” cum spunea o pacienta cu ceva ani in urma. Acest sertar incuiat este intotdeauna ingrozitor, de evitat, de nedorit.

Probabil ca exista o curiozitate si o asteptare de a vedea ceea ce este in acest sertar. Aceasta poate lua forma unei curiozitati in care sa speri ca in aceste randuri le veti regasi. Aceasta situatie ma face sa nu dau exemple concrete in aceste randuri. Cred ca propria curiozitate este mult mai importanta decat diferite exemple pe care le-as putea da eu. As putea spune ca aceste ganduri sunt universale, ca le simte fiecare persoana. Povestile cu usi incuiate pe care personajele de basm li se interzice sa le deschida sunt exemlificarea universala a acestei situatii. Fiind un sertar inchis eu nu am sa-l deschid decat daca voi veti vrea. Dar asta va tine de propunerile voastre.

Lucrul cu acest sertar incuiat este posibil intr-un singur cadru – intr-un cabinet, pe o canapea, in intimitatea unei relatii cu reguli si limite, cu multa libertate si continuitate. Rolul sau este sa ramana incuiat pana in momentul in care nu se mai poate. El se formeaza in timp, aici se pot depune tot ceea ce tine de lucrurile dorite si interzise din diferite motive, cel mai adesea pentru ca sperie. Relatia cu sertarul este una anxioasa. Senzatia uneori este ca unele persoane au acces la el, ca devine transparent.

Este o paragandire in sine. Este ca si cum gandirea ar fi o casa bantuita in care fantomele nu apar decat din cand in cand, de obicei noaptea, in vise. Faptul ca fantomele au mare cautare si sunt de succes se datoreaza si imaginii pe care o avem despre aceasta parte necunoscuta, incuiata, regasim in modul in care se comporta fantomele si lumea aceasta de speriat. Prin ce anume? Prin faptul ca nu se reuseste sa fie refulata. Ca ea ramane prezenta, ca este actuala si ca, din cand in cand, o regasim in gandire. Sau intr-o gandire nocturna care este reprezentata de vis.

Gasim in sertarul incuiat toate temele impotriva carora se duce o lupta. Aici sunt incuiati inamicii publici pentru ca ei nu respecta normele idealului de a fi bun, de a fi corect, iubit, adaptat. Societatea in sine duce aceasta lupta.

Dar aici se regasesc multe resurse, multe dorinte la care s-a renuntat dar care nu au fost abandonate. In general, aici se gaseste o mare putere si o mare libertate creativa. Incuierea lui produce si anxietate, dorinta de a-l deschide provoaca vinovatie. Odata s-a crezut ca in acest sertar incuiat ar fi vorba despre sexualitate si atat. Nu e vorba numai despre sexualitate ci despre mult mai multe lucruri.

Acest sertar nu este nici constient, nici inconstient. Am putea sa-l consideram ca fiind preconstient, fiind intr-un fel la intersectia lor. Am putea spune ca este mai curand o problema de Supraeu, de interdictie si de limitare pentru a ne putea adapta dar fara a se exclude aceasta parte, nu poate sa se limiteze la ea.

Pare si ceva la limita gandirii, o para-gandire in care lucrurile se petrec in paralel cu gandirea. Dorinta este ca el sa fie ascuns, ca el sa nu existe. Dar lucrul acesta nu este posibil. Sa vorbim despre ceea ce contine acest sertar necesita ani de constructie. Iar odata descoperit el este cel care devine valoros si nu numai de neascuns dar devine o parte semnificativa din propria persoana.