Secretele legaturilor familiale

Bianca comenteaza pe marginea articolului  "Cum iti afecteaza viata infidelitatile parintilor": "Trista poveste de dragoste. Eram mica atunci cand ii auzeam pe parinti certandu-se. Nu stiu nici acum de ce, dar banuiesc ca intr-un timp tata a avut o aventura si mama a aflat. Imi aduc aminte franturi din discutiile lor. Acum, mare fiind, am vrut sa aflu de la mama, dar tata a murit si mama mi-a spus clar ca niciodata n-o sa aflu de la ea  despre ceva ce i-ar intina memoria tatalui meu. Asa ca nu cred ca voi afla vreodata. Cert este ca noi, eu si fratele meu, nu am simtit nimic niciodata, nu ne-a lipsit nimic. Si pentru asta le sunt recunoscatoare parintilor mei".

Lacramioara spune "E interesant articolul...eu am fost in aceeasi situatie, doar ca mama mea era cea care il insela pe tatal meu. Avea un amant de vreo 3-4 ani, nu stia decat cea mai buna prietena a mamei, surorile mele si familia mamei mele. Eu aveam doar 13 ani, cand am aflat, si mai exact in ziua cand mama mea murise, mi s-au confesat surorile. Mai mult, aflasem ca mama vroia sa il lase pe acel barbat, dar el o ameninta ca ii va spune tatalui meu. In noaptea in care murise a fost cu el, statea aproape de noi, a fost gasita moarta la cativa metri de casa lui. Au fost gasite niste urme in fata portii lui, dar care au fost sterse de acea prietena a mamei, ea insasi mi-a marturisit multi ani mai tarziu. Mi-am zis ca atunci cand voi creste mare il voi intreba pe acel individ ce s-a intamplat de fapt in acea noapte, dar nu am aflat niciodata. A murit dupa 3 ani, de o moarte dura plina de dureri. Se dusesera amandoi si odata cu ei toate raspunsurile intrebarilor mele. Au trecut 9 ani si cateodata ma intorc in trecut si doare, orice amintire de a mamei mele o vad innegrita de acel om. M-a durut ca mama ne-a mintit,m-a durut ca nu mi-a spus nimic...port in suflet o durere ce cred ca niciodata nu o sa se sfarseasca, niciodata nu o sa ma pot vindeca.

Despre secret

Psihoterapia secretului legaturii familiale

Exista in psihoterapie o tema foarte frecventa care merita cu prisosinta atentia terapeutului si pacientului. Este tema secretului familial, a acelor continuturi care sunt imposibil de vorbit in legaturile familiale. Faptul ca ele nu se vorbesc nu ar fi o problema majora dar este tendinta ca ele sa fie abordate si dificultatea provine tocmai din aceasta problematica. Pentru ca atunci cand un continut nu poate sa fie abordat el este asociat cu urmatoarea reprezentare: ”este vorba despre mine” si, de foarte multe ori, sa nu spun intotdeauna cu un sentiment de vinovatie. Adica o persoana traieste cu impresia ca ea are o contributie la acel secret familial.

O alta parte a problemei reprezentate de aceste secrete familiale este redata de finalul mesajului de la Lacramioara: „port in suflet o durere ce cred ca, niciodata nu o sa se sfarseasca, niciodata nu o sa ma pot vindeca”. Evident nu pot sa fiu de acord cu aceasta imagine a imposibilitatii vindecarii dar dincolo de ea exista o parte importanta – faptul ca aceste secrete provoaca suferinta iar suferinta se transmite de la parinti la copii si are influenta chiar si asupra generatiilor urmatoare.

O alta parte a secretului este faptul ca nu este necunoscut. In acest sens gasim si aici o confirmare –
"Imi aduc aminte franturi din discutiile lor. Acum, mare fiind, am vrut sa aflu de la mama, dar tata a murit si mama mi-a spus clar ca niciodata n-o sa aflu de la ea  despre ceva ce i-ar intina memoria tatalui meu. Asa ca nu cred ca voi afla vreodata. Cert este ca noi, eu si fratele meu, nu am simtit nimic niciodata, nu ne-a lipsit nimic. Si pentru asta le sunt recunoscatoare parintilor mei", spune Bianca.

Sa detaliem un pic ceea ce vedem aici – un copil aude fragmente din conversatiile parintilor. La fel el simte supararea, cearta, conflictul pe care parintii le manifesta si atunci el realizeaza ceea ce se intampla dar nu reuseste sa exprime in cuvinte. Prin urmare el simte un lucru pentru care nu are o reprezentare, nu reuseste sa isi construiasca o proprie abordare care ramane intr-un teritoriu nedefinit. Este necesar atunci sa apara aceasta reprezentare. Dar de unde o poate lua?

In fapt cu ce se lupta acesti oameni? De ce acest mod de abordare? Putem sa ne imaginam ca aceste decizii sunt luate pentru a proteja copilul. Putem sa presupunem chiar mai mult de atat, un mare conflict interior pe care nu reusesc sa il depaseasca, sa il apropie. Este poate o modalitate de a pune in conflict o anumita problema a propriului cuplu, cu dorinta exprimata si cu interdictiile morale.

Intr-un travaliu psihoterapeutic toate aceste componente sunt reluate, sunt analizate din perspectiva diferitelor relatii. Ele nu sunt niciodata izolate de relatiile complexe din legaturile familiale inconstiente. Iar astfel ele pot deveni epurate de componenta lor traumatica.

Psihoterapeut Claudiu Ganciu

[email protected]

www.centrupsihologie.ro

 0722 453 906