Secretele fericirii in cuplu

In ciuda acestui lucru, vedem cu totii ca in prezent e din ce in ce mai greu sa devii un cuplu si, mai ales, sa il pastrezi. Oamenii s-au schimbat, si-au modificat prioritatile, valorile, acorda mai putina atentie rolului cuplului, familiei, in favoarea profesiei, a carierei.

Cu toate acestea, chiar si pentru durate mai scurte, exista cupluri, oamenii continuand sa isi caute o pereche, sa convietuiasca alaturi de cineva.

Ce face dificila pastrarea unui cuplu? In primul rand motivele care au dus la formarea acelui cuplu. Pe langa atractia fizica evidenta dintre indivizii de sexe opuse (si uneori chiar de acelasi sex), mai exista si unele nevoi, dorinte care pot fi satisfacute cu ajutorul unui partener. Unele studii indica faptul ca oamenii si-ar alege partenerul dupa modelul parental (mama sau tata), care sa semene cu acesta, sa aiba aceleasi trasaturi, comportamente, atitudini, preferinte. Fie ca este asa sau nu, relatia in sine subliniaza faptul ca nu mai este vorba de o singura persoana, ca se iau in calcul ambii parteneri, cu preferintele, inclinatiile, hobby-urile acestora. Fiecare dintre parteneri incearca sa se coordoneze cu celalalt pentru a petrece cat mai mult timp impreuna; sa frecventeze locuri, localuri care ii atrag si care le plac amandoura etc.

In cazul in care relatia debuteaza cu o "masurare a fortelor", pentru a afla cine e mai "tare", este foarte posibil ca nici unul sa nu cedeze, fiecare dorind sa dovedeasca ce poate. Asta poate fi valabil in relatiile competitionale, insa in relatia de cuplu nu ajuta foarte mult. Cu toate acestea, partenerii ajung sa ramana mult timp impreuna, pana ce epuizeaza toate metodele si fortele de care dispun.

Am auzit adesea spunandu-se ca o relatie presupune compromisuri, "sa lasi de la tine". Poate nu compromis e tocmai cuvantul potrivit. In acest context, cuvantul pare avea o conotatie negativa, secondata de un sentiment de renuntare, de predare a sinelui in favoarea celuilalt. Relatia in sine presupune schimb, comunicare, dar cine sta sa contabilizeze fiecare gest, fiecare cuvant, cine ce a dat si ce a primit?! In cazul in care se ajunge la un astfel de comportament in cadrul relatiei, aceasta capata o valenta oarecum comerciala, iar daca schimbul nu este facut corect – sentiment pentru sentiment, obiect pentru obiect, atunci toata relatia devine confuza pentru ambii parteneri, acestia ajungand sa fie atat frustrati cat si dezamagiti.

Important este cat e dispus fiecare partener sa dea sau sa lase "de la sine", pentru a primi sau nu ceva similar. Si, mai ales, de ce. Motivatia acestei "darnicii" este foarte importanta in cadrul schimbului existent intr-o relatie. Atat timp cat ambii parteneri sunt constienti ca ofera ceva pentru a primi altceva in schimb, stiu cum sa ceara ce au nevoie si, totodata, sa ofere atunci cand li se cere, relatia poate ajunge la un echilibru. In momentul in care unul din parteneri ofera neconditionat "totul", nu cere absolut nimic pentru el, este indicat ca partenerul sa isi puna un semn de intrebare: cu ce scop face toate astea pentru mine? Asa cum am observat de-a lungul timpului, au existat destul de putine persoane, oameni capabili de a oferi totul fara a cere nimic inapoi. Noi, oamenii obisnuiti nu suntem capabili sa facem asta. Cu totii avem diferite nevoi, dorinte, pe care vrem sa ni le satisfacem intr-un fel sau altul, pe care cerem sa ni le satisfaca ceilalti intr-un fel sau altul. In cele din urma, un partener care se ofera absolut neconditionat va ajunge intr-o buna zi sa isi descopere propriile nevoi si, din frustrarile acumulate in decursul timpului, va rabufni cu dorinta de a avea totul, dintr-odata. Partenerul care a primit pana in acel moment, tacit, multumit, resemnat, va fi uimit de noua atitudine si nu va intelege exact ce are de facut; cum si de ce trebuie sa treaca el pe postul de "furnizor neconditionat". Acest comportament pasiv agresiv, pasiv la inceput si agresiv ulterior, determina aparitia celor mai multe conflicte intre parteneri.