Dar, nimeni nu alearga spre el insusi. Ne gandim numai la chestii materiale. Ce bagam in gura si ce scoteam pe… Aiurea! Aiurea si penibil totodata. Toata lumea asociaza Craciunul cu mancare multa, porcul afumat si vin mult din belsug sau tuica. Dar, de ce sa nu asociem Craciunul cu familia? Cu o mai buna deschidere spre Dumnezeu. Cu smerenia. Cu modestia. Nu cred ca fericirea Sarbatorilor consta in a te umfla cu mancare si a ucide un biet animal, porcul. Mai nou, am vazut ca in reclame e fundal de colind. Totul a devenit atat de comercial incat imi vine sa vars. Reclama la Internet si telefon, pe fundal de colind!!!!!! Dumnezeule! Ma intreb daca eu sunt sigurul om sarit de pe fix de pe planeta asta si are senzatia de voma la astfel de lucruri….
Pentru mine Craciunul inseamna in primul rand LUMINA. La asta ma duce gandul cand ma gandesc la Craciun. Simt lumina, caldura si ma bucur de familia mea. Ma bucur in primul rand ca o am. Ma bucur apoi ca am un acoperis deasupra capului. Ma bucur ca am ce pune pe masa, chiar si o felie de paine cu branza. Nici nu mai conteaza asta. Ma bucur ca pot darui celor dragi din putinii mei bani cadouri. Si ma bucur de fericirea lor. Tin minte, cand eram mica, la prima ninsoare stateam cocotata pe fereastra cu orele privind cum ninge si cantam. Imi inventam tot felu de cantece. Colinde, nu conta. Nici nu simteam cum trece timpul. Apoi, dupa cateva ore bune de stat pe geam ma puneam in mijlocul camerei pe un pres si ma jucam cu jucariile. Tin minte ca, mereu cand era ziua de Sfantul Nicolae, mama imi lua cadouri zilnic timp de o saptamana chiar doua si gaseam in fiecare zi ceva in ghetute. Era atat de emotionata cand ma vedea fericita ca nu se oprea doar la o seara, ci uneori se intindea chiar si la 2 saptamani. Si isi lua si ea cadou. Deseori primea pachete cu tigari. Cam vicios Mosul. Ha ha ha. Imi e dor de acele momente!!!!!!!
Oare e normal sa mi se intample asta?
Renuntare
