hmm... imi promisesem ca ma abtin, ca devin omul viitorului, adica cel care isi gestioneaza emotiile. Ca sa-i fac loc primaverii trebuie sa suflu ultimii fulgi din minte. Nu stiu daca si mesajul asta va ramane fara ecou, nici nu mai conteaza, e important ca e o actiune gandita si asumata si necesara. Pentru mine. Iar pe tine nu vad cum te-ar afecta. Iti scriu pentru ca o sa ne mai vedem si nu vreau sa ne prefacem ca nu s-a inatmplat nimic sau eu sa incerc sa citesc niste raspunsuri in atitudinea ta. Tacerea e o solutie pe care eu o foloseam cand eram mica. Atunci cand ma suparam nu vorbeam cu cel cu care intrasem in conflict pana cand nu scotea el sau ea primul cuvant. Mi-era rusine, teama, jena, sincer nu mai tin minte, dar era cumplit. Stiu ca faceam asta ca sa nu spun lucruri pe care le-as fi regretat apoi. Apoi a aparut in viata mea o persoana care m-a eliberat de enorm de multe poveri. Si mi-am dat seama ca e mai bine sa fii usor decat greu ca un pietroi. Pietroaiele nu zboara. Prefer sa zbor. Si sunt sigura c-o sa-mi gasesc si floarea pe care sa raman fericita pana la adanci batraneti. Dupa discutia noastra face to face si dupa niste articole - multe - de psihologie relationala si dupa niste discutii mi-am format o concluzie de bun simt. RETRAGEREA. Ma retrag din cursa pentru cucerirea increderii tale. Am auzit si am vazut ca ai ales in timpul discutiei noastre, cred ca mi-a fost greu sa procesez si sa asimilez informatia. Dar poti fi linistit, s-a rezolvat. Iti urez din suflet sa fii fericit si mandru si linistit. Si sa nu te gandesti ca ai gresit, nici cum ar fi fost daca alegeai altfel. Alegerea facuta e foarte buna, straduieste-te sa-i adaugi consistenta si valoare. Imbunatateste ce ai. Construieste!
Gandindu-ma la alegerea ta si consecintele ei pentru noi cei implicati, mi-am adus aminte de pilda cu omul acela care e singurul salvat din incendierea unei cetati. Nu mai tin minte de ce, imi amintesc doar ca Dumnezeu i-a spus s-o ia pe sotia lui si orice ar fi sa nu priveasca in urma lor. Au iesit din cetate si au mers ceva drum, dar EA (ca de obicei noi suntem cele sensibile si curioase si "cu greseli", cele care nu ne pricepem la stapanirea de sine- parca stie cineva daca nu cumva Adam fusese cel atras de serpalaul ala -)Cum spuneam EA si-a intors privirea sa vada ce se intampla cu orasul ramas in urma si s-a prefacut in stana de piatra.
Nu stiu care e interpretarea preotilor vis-a-vis de pilda, a mea insa ar fi urmatoarea :
Nu privi inapoi, pentru ca drumul tau e mereu inainte, trebuie sa fi existat un motiv pentru care ai facut alegerea asta, respect-o, nu-ti irosi energia ca sa "incalzesti" o supa rece, prepara una proaspata pentru beneficii maxime. Intotdeauna mersul inainte iti rezerva lucruri minunate, trebuie doar sa ai curaj si incredere ca sunt acolo si ca te asteapta. Cred ca e valabil pentru amandoi. Asa incat ne urez bafta!
Cu drag,
ea.
Beginner's hell
