A fost consilier al presedintelui Emil Constantinescu pe Relatia cu Romanii de Pretutindeni, in prezent presedintele Fundatiei SynergEtica, director de comunicare al saptaminalului american Newsweek, in 1990 a pus bazele Open Society Fundation (Bucuresti), iar intre 2002 si 2005 a fost cel mai inalt responsabil de comunicare pentru Europa si CSI in cadrul Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare. Asa cum recunoaste, simte ca a trait deja mai multe vieti iar noi am incercat sa aflam cat mai multe despre acestea!
Cum v-a venit ideea cartii? Care a fost motivatia care a stat la baza dorintei de a convinge personalitati importante ale Romaniei sa povesteasca aventura intoarcerii lor acasa in "De ce m-am intors acasa"?
Am simtit ca, intr-o conjunctura in care toata lumea vorbea despre plecare, trebuia spusa si povestea celor care s-au intors. Co-autorii cartii imi sunt prieteni sau cunostinte—am incercat sa echilibraz cartea invitand oameni de diferite varste, cu preocupari diferite, din medii diferite sa-si spuna povestea. Unii sunt cunoscuti marelui public, altii nu—dar toti au ceva de spus care, cred eu, este important, caci vorbesc despre Romania cu multa dragoste, chiar atunci cand sunt critici la adresa ei.
Ne puteti spune cum a fost primita aceasta idee de catre cei care semneaza, alaturi de dumneavoastra, aceasta carte?
De unii cu entuziasm, de altii cu rezerva si, cu toate astea, cu angajament. Cred ca toti simteau nevoia sa-si spuna povestea—este ceva catarctic in faptul de a povesti, cu atat mai mult cu cat este in scris.
Stiu ca ati plecat atunci cand erati foarte tanara. Ne puteti povesti, pe scurt, cum s-a desfasurat viata dumneavoastra dupa ce ati plecat?
Ooh, e o poveste lunga—haideti s-o facem obiectul unui alt interviu caci imi pare ca am trait atatea vieti deja, ca daca am incepe, nu am mai apuca sa vorbim despre carte…
Va amintiti care a fost momentul precis in care v-ati decis sa va intoarceti?
Au fost o serie de momente—mai curand emotionale decat fizice. Fizic m-am intors de trei ori dupa '89: o data in '90 sa pun pe picioare Fundatia Soros, o data in '98 cand am fost Consiliera la Cotroceni si o data in 2005 dupa alegeri cand vroiam sa lucrez in administratie—in loc de asta am creat o fundatie pentru Etica si Civilitate, adresata tinerilor. Dar cred ca am stiut ca aici voi ramane sa imbatranesc in momentul in care m-am mutat in casa mea, acum un an.
Ati fost director de comunicare al saptamanalului Newsweek. Cum a fost experienta aceasta pentru dumneavoastra, care sunt cele mai importante lectii ale acelei perioade, ne puteti povesti?
Cea mai importanta lectie a fost una pe care o povestesc in carte, la inceputul povestii mele despre New York—nu vreau sa va stric placerea lecturii, asa ca va las sa vedeti cat de diferita este abordarea competitiei la noi si in SUA…
Fiecare dintre istoriile personale impartasite in volum au un numitor comun: decizia de a se intoarce si de a da, in diferite feluri, un ajutor reconstructiei Romaniei. Credeti ca exista regrete in privinta acestei decizii?
Aveti dreptate ca aceasta dorinta de a fi de folos tarii se desprinde din toate povestile. Despre eventualele regrete ale altora nu pot vorbi, trebuie sa-i intrebati pe fiecare. Pentru mine, nu cred sa existe zi in care sa nu ma revolte ceva in jur, si deci sa-mi pun intrebarea "ce caut aici". Dar in loc sa ma doboare, adversitatea ma indarjeste si ma face si mai dornica sa fac ceva pentru Romania, acolo unde sunt.
Din volum se desprinde un aer foarte pozitiv, acela al dragostei fata de tara si de oameni cu toate defectele pe care acestia le-ar putea avea. Ce va doriti sa simta cei care citesc volumul coordonat de dumneavoastra?
Exact ceea ce spuneti—ati sesizat foarte bine intentia, chiar daca la inceput ea era doar implicita… M-am bucurat, citind povestile, sa vad ca pana la urma cu totii impartaseam acelasi sentiment…
Cum v-a venit ideea cartii? Care a fost motivatia care a stat la baza dorintei de a convinge personalitati importante ale Romaniei sa povesteasca aventura intoarcerii lor acasa in "De ce m-am intors acasa"?
Am simtit ca, intr-o conjunctura in care toata lumea vorbea despre plecare, trebuia spusa si povestea celor care s-au intors. Co-autorii cartii imi sunt prieteni sau cunostinte—am incercat sa echilibraz cartea invitand oameni de diferite varste, cu preocupari diferite, din medii diferite sa-si spuna povestea. Unii sunt cunoscuti marelui public, altii nu—dar toti au ceva de spus care, cred eu, este important, caci vorbesc despre Romania cu multa dragoste, chiar atunci cand sunt critici la adresa ei.
Ne puteti spune cum a fost primita aceasta idee de catre cei care semneaza, alaturi de dumneavoastra, aceasta carte?
De unii cu entuziasm, de altii cu rezerva si, cu toate astea, cu angajament. Cred ca toti simteau nevoia sa-si spuna povestea—este ceva catarctic in faptul de a povesti, cu atat mai mult cu cat este in scris.
Stiu ca ati plecat atunci cand erati foarte tanara. Ne puteti povesti, pe scurt, cum s-a desfasurat viata dumneavoastra dupa ce ati plecat?
Ooh, e o poveste lunga—haideti s-o facem obiectul unui alt interviu caci imi pare ca am trait atatea vieti deja, ca daca am incepe, nu am mai apuca sa vorbim despre carte…
Va amintiti care a fost momentul precis in care v-ati decis sa va intoarceti?
Au fost o serie de momente—mai curand emotionale decat fizice. Fizic m-am intors de trei ori dupa '89: o data in '90 sa pun pe picioare Fundatia Soros, o data in '98 cand am fost Consiliera la Cotroceni si o data in 2005 dupa alegeri cand vroiam sa lucrez in administratie—in loc de asta am creat o fundatie pentru Etica si Civilitate, adresata tinerilor. Dar cred ca am stiut ca aici voi ramane sa imbatranesc in momentul in care m-am mutat in casa mea, acum un an.
Ati fost director de comunicare al saptamanalului Newsweek. Cum a fost experienta aceasta pentru dumneavoastra, care sunt cele mai importante lectii ale acelei perioade, ne puteti povesti?
Cea mai importanta lectie a fost una pe care o povestesc in carte, la inceputul povestii mele despre New York—nu vreau sa va stric placerea lecturii, asa ca va las sa vedeti cat de diferita este abordarea competitiei la noi si in SUA…
Fiecare dintre istoriile personale impartasite in volum au un numitor comun: decizia de a se intoarce si de a da, in diferite feluri, un ajutor reconstructiei Romaniei. Credeti ca exista regrete in privinta acestei decizii?
Aveti dreptate ca aceasta dorinta de a fi de folos tarii se desprinde din toate povestile. Despre eventualele regrete ale altora nu pot vorbi, trebuie sa-i intrebati pe fiecare. Pentru mine, nu cred sa existe zi in care sa nu ma revolte ceva in jur, si deci sa-mi pun intrebarea "ce caut aici". Dar in loc sa ma doboare, adversitatea ma indarjeste si ma face si mai dornica sa fac ceva pentru Romania, acolo unde sunt.
Din volum se desprinde un aer foarte pozitiv, acela al dragostei fata de tara si de oameni cu toate defectele pe care acestia le-ar putea avea. Ce va doriti sa simta cei care citesc volumul coordonat de dumneavoastra?
Exact ceea ce spuneti—ati sesizat foarte bine intentia, chiar daca la inceput ea era doar implicita… M-am bucurat, citind povestile, sa vad ca pana la urma cu totii impartaseam acelasi sentiment…
Care sunt lucrurile la care v-a fost cel mai greu sa va adaptati dupa intoarcerea in Romania?
Degradarea morala, nepasarea fata de oameni, neglijenta fata de lucruri, starea aceasta de asteptare a unei "salvari" miraculoase, un fel de complex al Frumoasei din Padurea Adormita care doarme asteptandu-l pe Print. Intre timp insa, viata trece si ea, fara sa bage de seama, imbatraneste, si nu-si da seama ca traieste doar in vis…
Cat de provocatoare vi se mai pare viata in Romania? Care sunt provocarile zilnice cu care credeti ca avem de-a face si cum ati invatat sa le depasiti?
Mitocania, badarania, lipsa de civilitate si de politete, un fel de "autism" social—fiecare se comporta ca si cum ar fi singur pe lume. Ah, si lipsa de respect fata de regului—asta ne omoara pe toti caci face viata o jungla si un haos! Eu fac presiune constant pe cei care transgreseaza, si ca mine ar trebui sa faca toti—sa cream presiune sociala. De exemplu azi dimineata, o masina de politie mergea pe sens interzis—i-am facut un apel de faruri si, in loc sa-mi dea dreptate, un trecator mi-a spus: "Ce vrei cucoana, sa-i iei carnetul?" In strainatate nu s-ar intampla asa ceva, oamenii ar fi constienti ca Politia trebuie sa fie prima care da exemplul, si oamenii ar fi imediat solidari cu cei care au curajul de a-i sanctiona pe cei care dau un exemplu prost.
Ne puteti spune ce va propuneti in viitor pentru SynergEtica si care sunt realizarile cu care va mandriti cel mai mult? Cat de mult s-a schimbat mentalitatea romanilor in ultimii ani?
Vom lansa Ziua Internationala a Actelor de Bunatate pe 13 noiembrie si in Romania (ea este deja sarbatorita in 20 de tari precum Franta, Belgia, Marea Bruitanie, SUA, Australia, India, Japonia—de unde a inceput, etc.). Cred ca toti colegii de la SynergEtica se mandresc cu campaniile realizate dar poate ca cel mai mult m-a uns pe suflet campania "Misca-ti Bunul-Simt!" de acum doi ani, caci prin ea incurajam copii sa bata obrazul adultilor... Cred ca mentalitatile se schimba incet-incet, pe masura ce oamenii sunt "contaminati" de normalitate atunci cand calatoresc pe alte meleaguri, sau cand merg la tara, unde inca mai exista bun-simt.
Povesteati intr-un interviu mai vechi (2008, Formula As ) ca ati ajuns sa considerati Romania intreaga ca pe familia dumneavoastra. Unde isi are radacinile aceasta dragoste a dumneavoastra pentru tara?
Asa am fost crescuta, "patriotismul" era la mare pret in famile, de generatii. Si pentru ca am circulat atat de mult am avut sansa sa-mi dau seama cat de interdependenti suntem de fapt cu totii pe aceasta lume—suntem cu totii parte din acelasi "tot" deci este necesar sa avem grija unii de altii…
Ati depasit experiente sentimentale dificile, dupa cum povesteati in acelasi interviu. Le puteti spune cateva indemnuri femeilor care, poate, trec prin experiente asemanatoare si care se simt singure?
Mi-am pierdut sotul intr-un accident de masina la 6 luni dupa casatorie, cand aveam doar 24 de ani iar el 25. M-am consolat oarecum abia cand am realizat ca din cuplul nostru a mai ramas totusi ceva: eu! Deci am constientizat ca va trebui sa fac de una singura tot ce ne propusesem sa realizam impreuna, caci asta si-ar fi dorit si Christophe. Am ales asadar sa-i onorez memoria si numele punandu-ma pe treaba…
Cum credeti ca ne putem transforma punctele slabe (ale tarii, ale oamenilor) in puncte tari?
Degradarea morala, nepasarea fata de oameni, neglijenta fata de lucruri, starea aceasta de asteptare a unei "salvari" miraculoase, un fel de complex al Frumoasei din Padurea Adormita care doarme asteptandu-l pe Print. Intre timp insa, viata trece si ea, fara sa bage de seama, imbatraneste, si nu-si da seama ca traieste doar in vis…
Cat de provocatoare vi se mai pare viata in Romania? Care sunt provocarile zilnice cu care credeti ca avem de-a face si cum ati invatat sa le depasiti?
Mitocania, badarania, lipsa de civilitate si de politete, un fel de "autism" social—fiecare se comporta ca si cum ar fi singur pe lume. Ah, si lipsa de respect fata de regului—asta ne omoara pe toti caci face viata o jungla si un haos! Eu fac presiune constant pe cei care transgreseaza, si ca mine ar trebui sa faca toti—sa cream presiune sociala. De exemplu azi dimineata, o masina de politie mergea pe sens interzis—i-am facut un apel de faruri si, in loc sa-mi dea dreptate, un trecator mi-a spus: "Ce vrei cucoana, sa-i iei carnetul?" In strainatate nu s-ar intampla asa ceva, oamenii ar fi constienti ca Politia trebuie sa fie prima care da exemplul, si oamenii ar fi imediat solidari cu cei care au curajul de a-i sanctiona pe cei care dau un exemplu prost.
Ne puteti spune ce va propuneti in viitor pentru SynergEtica si care sunt realizarile cu care va mandriti cel mai mult? Cat de mult s-a schimbat mentalitatea romanilor in ultimii ani?
Vom lansa Ziua Internationala a Actelor de Bunatate pe 13 noiembrie si in Romania (ea este deja sarbatorita in 20 de tari precum Franta, Belgia, Marea Bruitanie, SUA, Australia, India, Japonia—de unde a inceput, etc.). Cred ca toti colegii de la SynergEtica se mandresc cu campaniile realizate dar poate ca cel mai mult m-a uns pe suflet campania "Misca-ti Bunul-Simt!" de acum doi ani, caci prin ea incurajam copii sa bata obrazul adultilor... Cred ca mentalitatile se schimba incet-incet, pe masura ce oamenii sunt "contaminati" de normalitate atunci cand calatoresc pe alte meleaguri, sau cand merg la tara, unde inca mai exista bun-simt.
Povesteati intr-un interviu mai vechi (2008, Formula As ) ca ati ajuns sa considerati Romania intreaga ca pe familia dumneavoastra. Unde isi are radacinile aceasta dragoste a dumneavoastra pentru tara?
Asa am fost crescuta, "patriotismul" era la mare pret in famile, de generatii. Si pentru ca am circulat atat de mult am avut sansa sa-mi dau seama cat de interdependenti suntem de fapt cu totii pe aceasta lume—suntem cu totii parte din acelasi "tot" deci este necesar sa avem grija unii de altii…
Ati depasit experiente sentimentale dificile, dupa cum povesteati in acelasi interviu. Le puteti spune cateva indemnuri femeilor care, poate, trec prin experiente asemanatoare si care se simt singure?
Mi-am pierdut sotul intr-un accident de masina la 6 luni dupa casatorie, cand aveam doar 24 de ani iar el 25. M-am consolat oarecum abia cand am realizat ca din cuplul nostru a mai ramas totusi ceva: eu! Deci am constientizat ca va trebui sa fac de una singura tot ce ne propusesem sa realizam impreuna, caci asta si-ar fi dorit si Christophe. Am ales asadar sa-i onorez memoria si numele punandu-ma pe treaba…
Cum credeti ca ne putem transforma punctele slabe (ale tarii, ale oamenilor) in puncte tari?
Buna intrebare: constientizandu-le! Stiti, fiecare defect are in revers o calitate—daca esti constient, limitezi defectul atunci cand esti prezent la el si accentuezi calitatea. De exemplu, creativitatea nostra ne incita sa fim "creativi" si in a contura regulile; in momentul in care ne prindem ca asta nu ne ajuta, pastram creativitatea doar acolo unde este benefica: in afaceri, in expresie personala, etc.
Cum vedeti viitorul Romaniei? Vedeti tot mai multi tineri care nu vor gasi niciun motiv pentru a semna, poate, peste ani, un volum "De ce m-am intors in Romania" sau, dimpotriva, credeti ca se va face simtita dragostea de tara tot mai mult?
Viitorul Romaniei depinde de noi, de cat vom fi de exigenti fata de oamenii politici si de cat vom fi de vigilenti cu banul nostru, incredintat lor. In functie de asta, tinerii de talent se vor intoarce daca au convingerea ca pot face ceva.
In conditiile in care exista un adevarat val al intelectualilor care isi doresc sa isi gaseasca calea in alte tari decat Romania, dumneavoastra le demonstrati cum este sa te intorci. Pe ce va bazati, pe ce argumente, pentru a le spune ca se pot realiza si in Romania?
Pe exemplul personal si al celor 38 de co-autori din carte si a miilor de alti romani care s-au intors si fac ceva. Asta nu inseamna ca este si usor sa te realizezi in Romania, dar cred este cu atat mai interesant cu cat lupta este mai apriga…
Care ar fi un mic "ghid de succes" pentru tineri in contextul Romaniei de azi? Care sunt recomandarile dvs? Ce ar trebui sa faca, cum sa se comporte, concret? (ce ce sa faca exact, gandindu-ne la mediul de afaceri bazat pe spaga, sistem corupt etc).
Interesant ca puneti aceasta intrebare pentru ca acum lucrez cu asistenta mea tocmai la un astfel de "indreptar"—va las sa il decoperiti cand va fi gata…
Calendar sexy cu parlamentare cehe- Foto
Avocatii romani au unda verde in statele UE
