Litiaza lacrimala: Sau cand nu te mai poti opri din plans

Litiaza lacrimala reprezinta una din cauzele deloc de neglijat ale lacrimarii excesive, care medical este numita epifora. Lacrimile produse de glanda lacrimala sunt colectate printr-un sistem de tuburi numite canaliculi lacrimali, care se unesc la nivelul sacului lacrimal, continuandu-se apoi cu ductul nasolacrimal pana la nivelul narilor. Lacrimarea excesiva, cu scurgerea lacrimilor pe obraz, poate avea drept cauza fie o anomalie in pozitia pleoapei, facand dificila sau imposibila evacuarea lacrimilor, fie o obstructie la nivelul sistemului de canale lacrimale.

Pacientii cu epifora cronica si intermitenta, de cele mai multe ori nereceptiva la tratament, pot prezenta calculi in aceste canalicule lacrimale. De obicei este vorba despre o inflamatie cronica, cu evolutie lenta, ce afecteaza un singur canalicul, de cele mai multe ori cel inferior, avand la origine o bacterie numita Actinomyces Israeli.

Inflamatia poate aparea si in urma infectiilor cronice cu alte bacterii precum Nocardia sau cu ciuperci precum Aspergillus Niger si Candida albicans. Aceste bacterii si ciuperci, in special Actinomyces Israeli, au proprietatea de a coloniza spatiile mici si de a produce acesti calculi. Bacteria este greu de depistat, nefiind detectata de examenele de rutina ale secretiei lacrimale.

Lacrimarea este unilaterala si este insotita de senzatia de intepatura si prurit (mancarime). Multi dintre pacienti este posibil sa fi fost deja supusi in trecut la proceduri dureroase de dezobstructie si spalaturi de cai lacrimale, cu rezultate inconstante, prin care practic fie au fost mobilizate fragmente din acesti calculi, fie calculii au fost doar impinsi (repozitionati) de-a lungul canaliculului.

Tratamentul afectiunii este dificil, deoarece nu raspunde de obicei la antibioticele administrate local, iar spalatura cailor lacrimale cu antibiotic cunoaste riscul diseminarii infectioase in restul aparatului lacrimal.

Tratamentul definitiv este cel chirurgical prin deschiderea canaliculului si extragerea calculilor, urmat apoi de tratament local cu antibiotice din clasa ciprofloxacinei. Din nefericire, pot aparea recidive daca nu au fost extrasi toti calculii.