"Cand le-am spus copiilor mei ca vom renunta la plastic nici macar nu au clipit. Ne uitam pe prima pagina a cotidianului 'The Independent' de luna trecuta care avea o poza cu o masa de plastic de doua ori cat marimea Statelor Unite, ce plutea in Oceanul Pacific. Atunci Joel, fiul meu de 8 ani mi-a sugerat sa renuntam la plastic pentru o perioada, iar fiicele mele au acceptat (desi cea mica, Alice a fost si ea de acord chiar daca si-a dat seama ca nu prea putea sa stea fara iaurt 40 de zile, i-am promis ca o sa-i fac eu in casa.) Ceea ce nu au stiut nici copiii mei, nici macar eu, era impactul pe care lipsa plasticului il va avea asupra vietii noastre.
Asa ca m-am hotarat ca orice aliment pe care il cumpar sa nu mai fie impachetat in plastic. Am inceput in schimb sa folosesc borcane, conserve sau sticla. Am respins orice lucru care continea plastic sau materiale nereciclabile.
Masa imensa de plastic descoperita in Oceanul Pacific de Charles Moore in 1997 este cea mai mare masa de gunoi din lume, fiind estimata la 100 de milioane de tone, si ucide sute de pasari si animale in fiecare an. O parte din plasticul respectiv se afla acolo de 50 de ani si nu este biodegradabil: periute de dinti, jucarii Lego, brichete sunt numai cateva dintre lucrurile inghitite de pesti si pasari. Plasticul este 90% din totalitatea gunoiului care pluteste pe apele oceanelor.
Prima zi la supermarket dupa ce am luat aceasta hotarare era si prima zi din Postul Pastelui: voiam sa cumpar numai mancare neimpachetata in plastic. Da, stiu pentru cineva care este ingrijorat de mediu, supermarketul nu este cel mai bun loc unde sa-ti faci cumparaturile. Scopul meu era sa vad cat de usor ar fi pentru un cumparator 'mediu' sa reduca cantitatea de plastic care vine odata cu alimentele pe care le cumpara.
Prima impresie a fost ca mancarea organica, fructele si legumele sunt mult mai impachetate in plastic decat cele non-organice. Dupa 5 minute petrecute in raionul de fructe si legume, caruciorul meu arata de parca ar fi fost roaba unui gradinar, plina de lucruri pe care poate ca in trecut nu le-as fi cumparat. Arata bine pentru mine, dar erau cateva priviri ciudate in jurul meu. Eu mi-am vazut de treaba mai departe, mere, piersici, avocado, cartofi si pere, le aruncam pe toate in caruciorul meu. Cand am trecut la raionul de branzeturi, toate erau impachetate in plastic, unele chiar inutil. M-am hotarat la un soi de branza organica ambalata intr-o hartie imprimata cu niste copaci (semn probabil ca era biodegradabila). Am renuntat la margarina si la untul tartinabil in favoarea unei bucati de unt impachetat in hartie. Fara iaurturi azi.
Conservele de rosii si fasole erau ok, dar borcanele erau altceva. Da, sticla se poate recicla, dar capacele? Sticlele de plastic sau Tetrapak-urile au si ele capace de plastic, asa ca nu am cumparat suc sau lapte pentru copii. Cutiile cu ovaz erau singurele cereale impachetate in hartie care nu aveau inauntru o alta punga de plastic. M-am intrebat cat vor rezista copiii mei fara cerealele obisnuite. Ouale erau raspunsul. Painea mea de seminte ambalata in punga de plastic a fost inlocuita de o bagheta frantuzeasca in punga de hartie.
Cand am ajuns la frigiderele din supermarket am constatat ca lucrurile se precipitau. Fara fasole sau porumb inghetat – legumele pe care le foloseam cand trebuia sa le pregatesc copiilor o masa rapida. Ok, deci este dificil sa-ti faci cumparaturile fara sa folosesti plasticul.
Cateva zile mai tarziu am intampinat aceleasi probleme la alte supermarketuri. Am plecat de acolo cu cateva alimente neimpachetate. Trebuie sa recunosc ca deja renuntasem sa mai caut lapte fara capac de plastic si am cumparat o cutie.
Exact asa cum cateodata te desparti de cineva si dupa acest moment toate melodiile pe care le auzi la radio sunt de dragoste, asa si eu acum incercand sa evit plasticul, am descoperit ca de fapt e peste tot in jurul meu. Mi-am schimbat obisnuintele in cumparaturi radical. Cu plasa mea de bumbac am devenit o cumparatoare 'oportunista'. Cum puneam ochii pe un castravete neimpachetat, il cumparam.
Pana la sfarsitul celei de-a doua saptamani, copiii nu s-au plans de micul dejun de ovaz, dar pisicile au facut nazuri cand am continuat sa le dau biscuiti de rontait, in loc de mancarea obisnuita recomandata de medicul veterinar.
Dar de cand a devenit plasticul un material atat de popular? Toti producatorii de alimente pe care i-am contactat mi-au dat aceleasi motive: de-a lungul timpului plasticul s-a dovedit a fi cel mai bun material pentru impachetarea mancarii deoarece o mentine proaspata mai mult timp. Iar distantele lungi dintre producatori si consumatori au dus la o cerere de impachetare mai durabila. Este clar ca plasticul este intiparit in obiceiurile consumatorilor britanici si ca este imposibil sa dispara peste noapte. Exista insa si altenative: companii care produc ambalaje biodegradabile facute din materiale vegetale. Cat despre noi, in a patra saptamana ne-am obisnuit sa traim fara anumite lucruri, iar eu imi fac mai mult timp sa prepar paine sau iaurt in casa. In ziua a 32-a am cedat si simt intr-un fel ca am esuat in experimentul meu. Dar pe de alta parte stiu ca am reusit sa traiesc fara plastic o luna de zile". (Catherine Eade, preluare din "The Independent").
Impartaseste bucuria muzicii cu prietenii
Gandeste in afara PET-ului
