Relatia in impas: Ai curaj sa spui lucrurilor pe nume?

"Despre casatorie s-au scris multe..cum sa o mentii...cum sa revitalizezi relatia...etc. Despre divort se scrie mai putin..si atunci parca ne e teama sa spunem lucrurilor pe nume. De fapt e complicat....si cand esti in cauza ti se pare si mai complicat....... nici nu mai vezi clar lucrurile. De ce ajung casatoriile in impas?? Si oare trebuie sa tii cu dintii de o relatie epuizata??? Mai e de vreun ajutor cosilierea psihologului cand nu ai trecut examenul unei convietuiri de 10 poate 20 ani??? eu cred ca pur si simplu relatia a picat acest examen si atat, greu mai poti face ceva, singurul lucru de facut este sa mergi mai departe."

Despre ce este vorba – in general casatoria reprezinta punctul important. Daca nu ar exista casatoria, atunci nu ar exista nici divortul. Intr-adevar divortul pare un subiect mult mai complicat decat casatoria iar explicatia pe care ne-o ofera Amelia este autentica – ”parca ne e teama sa spunem lucrurile pe nume”.

”A spune lucrurile pe nume” devine un mod de existenta. A avea capacitatea sa spunem lucrurilor pe nume este si un obiectiv al psihoterapiei analitice de cuplu si familie. Dar aceasta capacitate este una aparte pentru ca daca exista o teama, atunci ea are o cauza. Motivul pentru care un cuplu sau o familie se comporta ca si cum un lucru nu ar exista este ca ei ajung sa considere ca subiectul respectiv este periculos, este traumatic si atunci dezvaluirea acelui continut ar duce intr-un impas. Aici vorbim despre o suferinta majora pe care cuplul incearca sa il cuprinda.

In psihanaliza legaturilor acest tip de intelegere inconstienta intre doua persoane sau in cadrul unei familii ori intr-un grup poarta numele de pact denegativ. Acest pact este de multe ori constitutiv. Daca ati vazut filmul 4,3,2 in finalul acestuia cele doua protagoniste semneaza acest pact denegativ – una din ele spune: ”Nu o sa mai vorbim niciodata despre asta”. Sugerand urmatorul comportament – ne vom comporta ca si cum intreruperea de sarcina nu a existat. Fiecare din ele stie momentul a existat insa relatia lor pare sa se configureze in viitor pe aceasta impresie – ca nu a fost niciodata asa ceva.

Pactul denegativ pe care ele il semneaza devine si dintr-un alt punct de vedere – relatia lor este mult mai stransa, mai apropiata. Dar ea este in jurul traumei respective. Se creeaza astfel o alianta care se bazeaza pe secret. Acest secret este inconstient, protagonistii daca sunt intrebati afirma ca nu li s-a intamplat niciodata trauma respectiva. (aici nu ma refer numai la film ci la tot felul de situatii traumatice). Daca intre s-ar rupe in viitor relatia aceasta ar conduce inevitabil la pericolul dezvaluirii. Este si motivul pentru care divortul este asa de periculos pentru ca ar permite incalcarea pactului semnat.

Daca extindem acest moment din film la un cuplu, putem sa vedem si de ce multe divorturi sunt asa periculoase. Intrucat ele conduc la incalcarea celebrului proverb – ”Rufele se spala in familie”. Aceasta incalcare a pactului denegativ conduce la ingrozitoare si, in acelasi timp, atractiva posibilitate ca ceea ce este de ne-vorbit sa poata sa fie vorbit.

Aceasta este si sensul psihoterapiei analitice – sa poata sa se vorbeasca despre ceea ce se doreste a se vorbi. Ca este vorba de o persoana, un cuplu sau o familie lucrurile nu se modifica foarte mult. Dorinta si nevoia de a spune trauma, de a incredinta ceea ce simti este puternica. De multe ori dorinta de a putea spune ceea ce simti ia forme diferite. La oamenii la care ea ramane inconstienta si de neacceptat va fi mereu foarte departe si ei vor uri din suflet psihoterapeutii si tot ceea ce ar putea dezvalui dorinta lor.

Cu cat accesul la ceea ce este dorit este mai puternic si relatiile terapeutice functioneaza. Accesul la propria dorinta este o trasatura importanta care intra in conflict cu pactul denegativ pe care l-au semnat intr-un moment din viata lor.

Claudiu Ganciu
Psihoterapeut de orientare analitica
Centrul de Psihoterapie de Cuplu
0722 453 906
[email protected]