Chiar daca traim vremurile astea, inca mai putem sa privim un copil in ochi si sa zambim, inca mai putem sa ne bucuram de alinarea pe care ne-o aduce prietenul necuvantator, si inca mai putem face un bine neconditionat unei fiinte care sufera. Daca nu ne lasam inraiti de lipsurile tot mai mari la care suntem supusi pentru a plati datorii facute de guvernantii cu vile, afaceri proprii de miliarde si functii importante, inca mai putem spera la lucruri pozitive. Stiti cum se spune, suntem ceea ce gandim, si atragem ceea ce gandim. Eu incerc sa gandesc pozitiv si atat cat reusesc sa ajut macar un suflet care stiu ca e intr-o situatie mai proasta decat mine.
Uneori nu stim cum sa ajutam pentru ca ne e teama sa punem la masa, in casa, un strain sau pentru ca nu cunoastem incotro sa ne indreptam catre acela care chiar are nevoie de ajutor si nu e un impostor. Facand minim de efort , va sugerez sa ajutati atunci cand mergeti la cumparaturi, punand in cosul Crucii Rosii un pachetel cat de mic din ceea ce ati cumparat. Toate alimentele stranse in cos sunt sortate de voluntari si apoi puse in pachete de trebuinta si trimise familiilor nevoiase, caselor de copii, batranilor...
Dealtfel aceasta forma de ajutor voluntar este si o terapie extraordinara pentru cei care cred ca mai rau nu se poate. La unii, se poate. Si cand vezi bucuria din ochii unui copil flamand care a desfacut pachetul pe care I l-ai dus, esti vindecat de toate necazurile personale, si iti dai seama ca tu traiesti bine in comparatie cu altii si mai batuti de soarta.
Nu e suficient sa asteptam sa faca altii toata treaba asta, nu e suficient sa-i compatimim cand ii vedem pe cei mai nevoiasi, nu e suficient sa comentam actiunile altora, pro sau contra. E nevoie sa facem ceva, cat de putin.
Fiecare alege ce poate face pentru a intinde o mana de ajutor. Fiecare hotaraste daca lasa raul sa invinga sau nu.
4 octombrie, Ziua Internationala a Animalelor
Cum ne asumam responsabilitatea?
