Pregatirea pentru profesia de parinte

La inceput, e posibil nici sa nu iti dai seama ca incepi sa observi din ce in ce mai multi bebelusi, care te fac sa zambesti si sa incepi sa visezi, pe nesimtite, la cum ar fi daca ai avea si tu un astfel de odor. Apoi, mamele si matusile binevoitoare incep cu intrebari de genul “Voi cand aveti de gand sa imi faceti un nepotel?”. De multe ori, primul impuls este sa spui ca nu acum, ca nu este momentul, ca mai ai nevoie de timp.

In spatele acestor raspunsuri se poate ascunde, insa, teama legata de cum va fi viata ta de acum incolo, ce se va intampla cu cariera careia i-ai daruit atatea ore de munca. Oare viata ta va mai fi la fel? Oare te vei descurca? Oare ….? Atat de multe intrebari la care ai nevoie sa ti se raspunda, dar cu singuranta ca raspunsurile care ti se ofera nu au cum sa te satisfaca, deoarece cine poate sti viitorul?

Ceea ce iti pot spune este ca, intr-adevar, viata nu va mai fi la fel. In multe cazuri ea este mai implinita, mai frumoasa, dar poate fi si mai grea. A fi mama este unul dintre cele mai frumoase sentimente din lume. A simti bebelusul in burtica pentru prima data, iar apoi in brate, este ceva ce atinge perfectiunea. A vedea, simti si mirosi acel miracol te umple de o bucurie desavarsita, si poate nu este intamplator ca atatea mame relateaza ca dupa nastere isi mai doresc sa mai aduca inca un copil pe lume. Dar, la fel de adevarat este ca apare si o noua intrebare: “Voi fi capabila sa am grija de bebe?”

A fi parinte presupune un efort si o daruire macar egale cu cele pe care le depui cand iti exerciti profesia, iar o astfel de profesie (i.e.de parinte), nu este predata pe bancile scolilor, ci necesita o specializare la fata locului. Intr-un final practica este cea mai importanta, insa este foarte util sa te si pregatesti pentru a deveni parinte. Senzatia ca orbecai si ca nu stii ce sa faci, care poate sa apara dupa nastere, va insecuriza si copilul care va fi la randul sau agitat, crescand astfel agitatia ta, aspect ce va genera si mai multa agitatie din partea copilului, si astfel intri intr-un cerc vicios... Daca stai sa te gandesti radacinile acestor greutati incep din perioada aceasta, a prenatalitatii...

Un prim pas este acela de a discuta cu partenerul despre posibilitatea de a avea un copil. Nu recomandat ca astfel de decizii sa fie luate unilateral, dat fiind faptul ca ele implica ambii parteneri si, intr-un final, este nevoie de doua persoane pentru a creaste un copil.

Este foarte important sa va dati seama ce asteptari aveti fiecare, atat pozitive cat si negative. Mai concret, sa va impartasiti partenerului visele, sperantele, temerile. O comunicare deschisa ajuta la apropierea dintre voi, si nu la crearea unei prapastii. In momentul in care nu sunteti de acord unul cu celalalt, si va decideti sa faceti copilul cu orice risc, puteti sa va simtiti singura si lasata sa va ingrijiti exclusiv de copil, iar partenerul se va simti nerespectat si abandonat. In cuplu astfel de decizii se iau impreuna, deoarece schimbarile va implica pe amandoi.

O alta etapa este aceea in care e necesar sa va dati seama pentru ce anume va doriti un copil. Poate parea o idee neobisnuita, dar sa vrei sa faci un copil, doar pentru a scapa de intrebarile celor din jur sau pentru ca asa trebuie,  va fi ulterior o povara ce va atarna foarte greu si se va interpune intre tine si copil, relatia fiind mijlocita intr-un fel de cei pentru care ai decis sa faci copilul.

Este important sa iti dai seama de posibilitati si limite, sa stii ce poti sa faci si ce nu. Astfel, vei incepe sa ai mai multe incredere in tine. Aceasta incredere poate veni doar in momentul in care te cunosti mai bine, cand esti mai constienta de tine.

Atunci cand lucrez cu doamne care sunt nesigure in legatura cu a deveni sau nu mamica, le ajut sa se cunoasca mai bine, sa intre in contact cu sine, sa devina mai constiente de cine sunt si ce isi doresc.

A lua o decizie ce iti va marca intreaga viata nu este usor, necesita intelegere si pregatire in prealabil.

Tocmai plecand de la aceste aspecte a luat nastere si sloganul meu: “O mamica informata este o mamica mai buna!”. Linistea si multumirea vin in momentul in care stim mai multe despre noi insine, si nu cand ne dorim sa ghicim viitorul.