"Fetito, tu ce cauti aici?" , se sperie cumplit de tare batrana cand o vazu pe fetita. Ochii mici ai fetitei priveau cu mirare batrana speriata.
'Cum ce? Aici stau eu. Poti sa stai si tu cu mine, daca vrei." Fetita sari in picioare si o pofti pe batrana sa ia loc langa pomul inghetat.
Batrana se aseza incet, sprijinita usor de fetita.
"Cu ce sa te sevesc?" , intreba ea foarte serioasa.
Batrana amuti de tot de uimire. Nu-i venea deloc sa creada ca intr-o asemenea pustietate si pe gerul acela groaznic, ce se lasase de cateva saptamani bune, traia o fetita atat de subtire imbracata si atat de mica si de slaba, dar atat de buna si de saritoare.
'Vai, maica!" , ingana batrana... "Ce-ai putea tu sa-mi dai mie? N-ai nimic si esti sloi de gheata."
"Ehehe, bunico! Aparentele inseala de multe ori. Uite, mai am cateva bete de chibrit. Aprind focul cu vreascurile astea uscate, ce le tin la piept de ieri, si sa vezi ce ceai bun fac acuma cu mana asta de zapada pe care o bag in craticioara asta gasita pe drum si cu florile astea de tei pe care le pastrez de asta vara in buzunar. . Sa vezi matale ce ne ospatam noi! Da, da! Am chiar si cateva radacini de copac pe care putem sa le inmuiem in ceai si sa le mancam c-o pofta!! Ha, ha, ha! Vezi?! "
Fetita scapara cu maiestrie un bat de chibrit si aprinse focul din prima, desi sufla un pic vantul.
"Hai sa tinem amandoua craticioara asta deasupra focului, sa ne incalzim impreuna!"
Si asa, amandoua s-au incalzit la foc si au baut ceaiul si au mancat cu bucurie radacinile uscate, in timp ce priveau valea inghetata si pustie.
"Iti multumesc, fetita draga, pentru ceai si radacini! Au fost atat de bune!"
"Sa mai poftesti, bunicuto, pe la mine! Tare placut e sa stai cu cineva de vorba in pustietatea asta!" Cu lacrimi in ochi o privea batrana pe fetita ce aparuse ca un inger in calea sa.
"Fetita draga, n-ai vrea sa vii la mine acasa? In curand vine o alta zapada si mai mare si nametii vor acoperi pomisorul tau mai mult de jumatate. Lui ii va face bine zapada, ca il ajuta sa creasca dar tie nu-ti va face bine. Si stii sa faci un ceai atat de bun! Tare bine mi-ar prinde ajutorul tau ca sunt asa de batrana!"
"Cum sa nu, bunico! Vin cu tine!"
Asa au petrecut amandoua iarna cea geroasa, in camaruta intunecata si rece a batranei, la focul mititel pe care-l aprindea cu voiosie fetita, de fiecare data cand pregateau o supa sau un ceai. Batrana ii spunea in fiecare seara cate o poveste fetitei, si, asa, intr-o iarna, fetita aflase o sumedenie de intamplari extraordinare.
Intr-o seara, batrana ii spuse povestea cu mamica care calatorea pe mare cu baietelul ei si atunci fetita se intrista.
"Eu nu am vazut nicioadata o mare si o mamica!".
Batrana tacu si o mangaie usor pe parul auriu:
"Cand ai sa te faci mai mare, ai sa vezi o mamica!"
De atunci, in fiecare seara, pe langa alte povesti, batrana ii spunea intotdeauna povestea baietelului care calatorea pe mare cu mamica lui. Iarna se apropia de sfarsit si, tot asa, si calatoria batranei pe pamant.. Primavara o gasi pe fetita adunand violete.. In fiecare zi ii ducea batranei, la mormantul frumos ingrijit, cateva flori.. In fiecare seara se gandea, inainte de culcare, la povestea baietelului care se plimba pe mare cu mamica lui. Astepta sa se faca mai repede mare ca sa poata vedea si ea o mamica, asa cum ii spusese batrana.
"Si? Ce s-a intamplat?" Baietelul ma privea curios, asteptand finalul povestii, in timp ce marea adormise deja.
"Tu."
Foto: Vilia Lupu
Ariciul hotoman
Azi incepe gradinita!
