Poveste de succes: Copilul a ajutat-o sa isi descopere vocatia

De Feminis în Familie 5 feb 2015

Cand vine vorba de copiii nostri, timpul chiar nu are rabdare. Ne trezim dintr-o data ca s-au facut mari, ca nu mai au nevoie de mangaierile si sarutarile noastre, ca isi doresc sa-si ia zborul.

Si ajungem sa ne intrebam...cand a trecut timpul? Ce am facut noi in acest timp de nu am reusit sa ne bucuram suficient de prezenta lor, de inocenta lor, de frumusetea lor? Cel mai probabil, am muncit! Dar cand tragi linie, iti dai seama ca ar fi fost mult mai important sa fii mai mult alaturi de ei in primii ani, in anii lor de formare, in perioada in care au cea mai mare nevoie de tine!

La concluzia aceasta a ajuns si Mihaela Catichi, absolventa a Facultatii de Drept si angajata intr-o firma de top din Romania. Cand fiul ei David avea 5 ani, iar fiica ei Sara, avea 2 ani, Mihaela a renuntat la jobul ei pentru a dedica mai mult timp copiilor. Nu fara insa a visa sa faca ceva constructiv cat timp cei mici au alte activitati. Iar ideea i-a venit in zi de sarbatoare, pe 8 noiembrie 2014 (Sf. Mihail si Gavril) cand, impreuna cu David, a vrut sa confectioneze un cadou special pentru invatatoarea lui.

“In incercarea mea de a gasi cele mai eficiente metode de a linisti un copil extrem de energic si creativ, mi-am amintit ca mi-ar placea sa confectionez un buchet de bomboane de ciocolata. Vazusem asa ceva in urma cu cativa ani, intr-un magazin. A fost o experienta unica, emotionanta, atat pentru mine cat si pentru David. El imi dadea materialele, iar eu il stimulam permanent intrebandu-l care e cel mai bun loc pentru fiecare piesa a buchetului. A fost foarte incantat de rezultat si de faptul ca a incercat toate tipurile de bomboane din care am facut buchetul, iar eu am fost fericita de ceea ce a iesit din mainile noastre.” povesteste Mihaela.

Bucuria de a darui bucurie a determinat-o pe Mihaela sa repete experienta. “Toata lumea a fost entuziasmata, ceea ce m-a incurajat sa fac alt buchet a doua zi, complet diferit, tocmai pentru a-mi testa limitele. L-am daruit si pe acela si am primit acelasi tip de reactie. Apoi am inceput sa fac buchete cu teme de Craciun. Cea mai mare parte le-am daruit, dar a fost important pentru mine ca astfel mi-am perfectionat stilul, am inceput sa folosesc si florile artificiale, diverse pietre semipretioase, perle, accesorii inedite, dantela . Sunt atat de incantata de ce fac si imi produce atata bucurie incat toate economiile mele le investesc in materiale pentru buchete.”

Copiii ne inspira de cele mai multe ori sa facem cele mai frumoase lucruri. Instanta de copil ne determina sa ne lasam imaginatia libera, sa ne dezvoltam spiritul ludic si sa ne descoperim noi valente, nebanuite poate. Asa s-a intamplat si in cazul Mihaelei, creatoarea buchetelor de ciocolata.

“Eu stiu ca cele mai deosebite lucruri in viata mea le-am facut atunci cand nu m-am luat in serios. Copil fiind mi-am asumat prea multe responsabilitati si am uitat de multe ori sa ma joc. Aparitia copiilor mei in viata mea a fost motorul care a declansat o furtuna care a schimbat convingeri, a eliminat tipare vechi si mai presus de toate ei ma invata zi de zi sa ma joc. Am reluat contactul cu copilul din mine, facand pace cu mine insami. Cred ca ar trebui sa ne jucam mai des toti si sa invatam din lectiile pe care ni le dau copiii nostri. Eu imi dau seama ca multe din lucrurile care ma bucura enorm astazi le datorez copiilor mei si energiei lor care ma impinge sa dau totul din mine. “

Poate ca nu este inca una dintre povestile de succes pe care le citim in revistele dedicate femeilor, si asta pentru ca joaca Mihaelei si a copiilor ei nu produce inca bani, dar poate fi o inspiratie si un punct de pornire. Poate fi o incurajare pentru toti cei care se gandesc ca viata e mult prea scurta si timpul trece mult prea repede pentru a nu investi in propriile pasiuni si penru a nu le darui mai mult copiilor din ceea ce avem mai pretios: timpul.

“Visez o masina alba care sa distribuie zilnic cateva buchete de ciocolata handmade catre clienti. Imi imaginez fetele lor fericite, simt bucuria din sufletele lor si vad licarul ochilor care zambesc. Cred ca Universul ma sprijina pentru ca fac activitatea asta cu o bucurie imensa si aduc bucurie. In plus cred ca pot fi o sursa de inspiratie pentru alte mame, care inca nu au curajul sa petreaca mai mult timp cu copiii lor, sa incerce sa isi foloseasca propria creativitate. Pentru ca toti o avem in noi, trebuie doar sa ne dam voie sa ajungem la ea. Sa ne jucam!”