Pot deveni barbatii, mai ales cei divortati ...

niste "gigolo de ocazie", constient sau inconstient??!?

O sa raspundeti, poate, revoltati: „Cum? De ce?” Ei, vorbesti, aiurea....”

De acord cu voi. De obicei, in limitele logicii, a moralei, a principiilor, a educatiei si a bunului simt, nu e normal si nici nu e o regula sa se intample astfel...

Dar multi dintre cei care au pierdut un mariaj si au resimtit profund si poate dureros esecul unei casnicii care a lasat urme adanci in minte si in inima mai ales, aleg la un moment dat, poate chiar inconstient, daca nu ca o razbunare morbida, fatisa si fara scrupule, evident, relatia pasagera, relatia de dragul placerii trupesti, dar nu numai atat!

Aleg la un moment dat, de data asta constient, sa prinda in „plasa” lor, cu o atitudine insinuanta si calculata de pãianjen, in ochiuri ei fine, printr-o atitudine rasata, care la inceput nu lasa a li se ghici adevaratele intentii, ori cei putin asa isi inchipuie ei, ca ar da numai de firi naive si usor coruptibile(...) o realatie „ilicita”, adulterina, prinzand in mreje, incet incet, femeia casatorita, care, cel putin la nivel teoretic se bucura, poate, de un mariaj fericit sau macar multumitor.

Ele, sufletele deceptionate de ele insele, de viata, de schimvbarile intervenite, de relatia/ mariajul lor destramat, oamenii sâcâiti de singuratate, de pierderile iremediabile suferite, aleg, autodistrugandu-se, cu un soi de masochism modern, de care la un mom. dat NICI NU LE (MAI) PASA, aratand asta fatis si uneori cu mandrie(...) acceptându-l cu o placere draceasca, patologica si adesea misogina, sã se insinueze în viata unor partenere de ocazie, dar de data asta maritate....

Si care e oare motivatia profunda si poate insesizabila a acestui gest?

Nevoia de a destrama, in unele cazuri, coplesiti de frustrarea lor fara margini dar si rautacioasa, ceea ce lor le-a fost smuls, negat, "luat", din vina lor ori poate (si) a fostei partenere (de viata), a amandorura, de ce nu, distrugand mariajul altor femei, al altor cupluri, unii dintre ei traind un soi de satisfactie sadica si simtind un fel de invidie bolnavicioasa fata de fericirea altora, si de ce nu si fata de fosta lor fericire ruinata, dar, într-un fel, alegnd acel stil de viata si procedand astfel si din dorinta, de multe ori subconstienta, de a-Â?i distruge cu nepasare propria lor existenta, pe care, oricum, multi dintre ei ajung s-o considere inutila, mai ales in privinta initierii unei alte relatii, posibil armonioase si durabile, mergând pânã acolo încat sã se autopedepseasca, sa spunem, tocmai printr-o astfel de atitudine (auto)distructiv-vindicativa, privita ca un soi de recunoastere a esecului lor anterior, a vinei pe care si-o asuma(macar partial, daca nu total), chiar daca nu o recunosc cu voce tare si realist, vrand sa o pedepseasca atat pe ea, cat si pe ei insisi, prin noua lor atitudine fata de sine si fata de cei din jur... Si mai ales faþã de femeile care reusesc/ajung, din nefericire, sa le cada in plasa, sau fata de cele care se arunca ... de buna-voie in bratele lor si ale unei relatii pasagere, adesea exrtraconjugale.

....

Bucuresti, 31 oct. 2008, 15:45