O lume minunata

Ne apropiem, haide, trezeste-te! Sar ca arsa. Ah, da...  Ma imbrac repede. Alergam pe strada. Abia am reusit sa mananc ceva inainte.

Tata e la ordine. Asa suntem  increzatori si linistiti. Mai avem cateva ore bune de stat. Stam. Si stam. Asteptam. Si asteptam. Liniste si neliniste. Nu aud nimic in jurul meu. Auzeam mai demult. Acum aud doar zumzetul din mintea mea. E atat de asurzitor ca nu inteleg nimic.

Ne apropiem. Poate doar trei ore. Il vedem pe tata. Ne face cu ochiul. Inseamna ca mai prindem si noi ceva. Imi revin. Incep sa aud ce spun oamenii. Devin din ce in ce mai nervosi. Si bucurosi. O bucurie salbatica. Ne imbrancim. Gata, incepe lupta. Tata da semnalul. Mama ma arunca in mijlocul multimii. Inima bate nebuneste. Sunt pregatita. Stiu ce trebuie sa fac. Vom reusi. Suntem toti trei impreuna. Incepe.

Urletele se intetesc. Spaima  a luat forma. Ma inabusa.  Capul imi este strivit de inimile din jurul meu. Nu mai pot respira. Trebuie sa rezist. Imping, imbrancesc, ma strecor. Mama e langa mine. Tipa. Eu nu. Inca nu. Eu inaintez. Ca un melc de fier hotarat.

Ne apropiem de final. Acum va fi cel mai greu. Tata e in fata mea. Il vad lipit de usa. E ca un zeu de piatra de care nu poate trece nimic. Ne intelegem din ochi toti trei. Start! Vad alb. Nu e bine. Nu! Incerc sa strig. Nu pot. Vreau aer, vreau!! Lacrimile se inghesuie una dupa alta pe obraji. Nu! Aud tipete de groaza. Mama. Ma va salva. Mama. Femeie, esti nebuna! Voi sunteti nebuni, imi omorati copilul! Mama folosise acul de siguranta. Imi aud numele strigat precum in desenele animate. Imi vine sa rad. Dar nu pot. Prind in schimb puteri. Vocea tatalui, ca un tunet. E un copil aici! Lasati-l sa treaca! Lasati-l sa treaca! Lasati-l sa treaca!

Ma trezesc o minge aruncata din careul de 11 metri direct inauntru. In nari navaleste mirosul de carne. Ma imbata. Am loc sa-mi misc mainile si picioarele. Vad faianta alba manjita cu sange. E timpul pentru rolul meu. Ochii imi rad salbatic.  Gura urla inspaimantata. Mama! Mama! Mama!Lasati-ma sa intru! Lasati-ma sa intru! Copilul meu este inauntru. Urlu si mai convingator. Cuvintele tatei cad ca o bucata uriasa de fier peste toate tipetele, lasand frica fara glas. Lasati femeia sa intre!

Mana calda a mamei imi mangaie tremurand crestetul capului.  Are lacrimi in ochi.

Simt foamea. Acum poate sa-mi fie foame. Acum poate sa-mi fie pofta de carne. Carnita. Zambesc desi fata inca mi-este ingrozita. Cantarul alb ne spune ca vom dormi fara vise in noaptea asta. Tin strans in mana punga de plastic plina cu carne. Mama la fel. Suntem azvarlite in strada. Ce bine! Nu atingem pamantul. Carnea ne da aripi. Nu ne grabim. Mama imi vorbeste de fripturica.

 Hahahahaha

In urma noastra, tata. Ne ajunge din urma cu pasi mari, usori si hotarati. Zambim cu mainile tremurand.

 Foto: Vilia Lupu