Asadar putem privi din acest unghi si vedem un barbat care a depus si depune eforturi foarte mari daca nu cumva "prea" mari. Ne intrebam care este scopul lui, ce vrea sa obtina. Ce inseamna oare pentru el aceasta cariera in care vrea sa avanseze? Este o sursa de bani, un castig material ca orice munca, dar este si o alta satisfactie, cea a reusitei, legata de o ambitie, de niste planuri, niste dorinte despre care nu stim nimic concret. Este la mijloc imaginea pe care el o are despre o meserie, despre o cariera, asa cum si-a imaginat-o de-a lungul timpului, cu toate influentele din partea parintilor, profesorilor, celor care i-au fost modele.
Pe de alta parte, ne referim la aspectul emotional, la "timiditatea" de care a incercat sa scape, transformand-o in ceva opus – indrazneala. A considerat ca a fi indraznet (nu stim exact ce inseamna pentru el asta) este cheia reusitei in cariera. Cum a trait el timiditatea lui si prin ce mecanism a ajuns la concluzia ca este nevoie sa devina indraznet? Este o intrebare foarte importanta pentru ca la prima vedere pare ca si-a ales o meserie nepotrivita cu felul lui de a fi. Este drept ca in multe domenii, sunt solicitate astfel de caracteristici, printre care indrazneala, buna comunicare, deschiderea, simtul umorului etc. Oare am aceste calitati cerute de post? – se intreaba toti condidatii care si-l doresc. Daca nu le am, pot sa le dobandesc? In exemplul nostru, intalnim un barbat care a incercat sa schimbe timiditatea in indrazneala. Cum a facut el? A inceput prin a-i imita pe cei indrazneti? A incercat sa se convinga de dezavantajele timiditatii sis a renunte la ea? Si daca da, cum se produce aceasta transformare in interiorul psihicului?
Lucrurile n-au mers insa conform planului caci in momentul de fata se simte exclus din grup si depasit de sarcinile si responsabilitatile pe care si le-a luat. Asta inseamna ca a incercat prea mult, ca a incercat ceva ce nu vrea de fapt sa faca, adica este intr-un conflict psihic. O parte din el nazuieste ceva, o alta parte se opune. Din acest conflict interior, apare oboseala, confuzia, imposibilitatea de a vorbi despre ce i se intampla (cu sotia lui, de exemplu) si chiar poate de a se gandi la ce nu merge, la a se apropia de starea in care se afla.
O prima parte dintr-o posibila solutie ar fi sa sesizeze impasul in care se afla si sa doreasca sa se cunoasca pe el insusi, sa afle ce reprezinta pentru el aceasta cariera si cum a ajuns acolo unde se afla in prezent. O alta parte ar fi o analiza grupala, caci el lucreaza intr-un grup in companie, grup in care a incercat sa se integreze si simte ca nu a reusit. Aceasta traire de excluziune apare intotdeauna cand este vorba de grup si fiecare membru are mecanisme proprii de a-i face fata.
Acesta este modul in care eu am vazut din punct de vedere profesional aceasta situatie. Exista multe alte moduri, cu atat mai mult cu cat avem destul de putine informatii. Cu siguranta, voi sesizati si alte aspecte sau aveti ale pareri, poate chiar exemple apropiate de acesta. De asemenea, am pus de-a lungul acestor paragrafe cateva intrebari pe care le-am simtit importante pentru a formula o problema si nu neaparat pentru a gasi un raspuns. Cu toate acestea, puteti incerca sa oferiti diferite raspunsuri la ele, intregind astfel imaginea acestei situatii. Astept parerile si ideile voastre dupa care putem incepe o discutie impreuna.
Psiholog Anca Munteanu
[email protected]
Pentru formare in Terapie Familiala Psihanalitica –
[email protected]
Daca analizam situatia din punct de vedere al familiei vedem o dificultate a legaturii lor. Poate ca la serviciu amandoi au succese importante, poate ca fetita este o realizare a legaturii lor insa exista ceva care ne arata ca latura profesionala nu este suficienta – aceasta dificultate a legaturii lor, suspiciunea importanta dintre ei. El s-a interesat de cariera, ea simte ca exista un pericol reprezentata de "colega" lor. Legatura lor pare sa fie dificila. Fiica resimte aceste dificultati, nu le intelege asa cum sunt ci si le traduce in felul ei – spune de absenta tatalui si, mai ales, de visele urate. Starile fetitei nu sunt foarte grave, nu sunt dificultati majore in evolutia ei, a familiei dar sunt semnale de alarma in cadrul familiei. Fetita joaca aici rolul unei portavoce care preia tensiunea, starea de suferinta a membrilor familiei si le transforma in cuvinte. Suferinta mamei, suferinta tatalui sunt "exprimate" de aceasta portavoce a familei.
Fiecare membru al familei incearca sa fuga de aceasta suferinta refugiindu-se intr-o activitate profesionala intensa (tatal), intr-o gelozie si gand de divort (mama) sau in intrebari fara raspuns si vise tensionate (fetita).
Vorbim de o familie care resimte "difractia", care pare a se imprastia si incearca o modalitate de a ramane impreuna. Starea de tensiune a familiei pare sa fie un raspuns de genul – "desigur cariera", dar o familie care ar integra starea aceasta de imprastiere, de pierdere, de distrugere a "corpului familial" ar transforma activitatea profesionala intr-o continuare fireasca.
Am putea spune ca atat timp cat exista suferinta familiala problema se pune sub forma cariera sau familie, iar daca aceasta suferinta este adusa ca modalitate de lucru ar fi vorba despre "familie si cariera". Sansa lor o constituie o terapie de familie. Pentru aceasta este suficient sa plece de la simptomul fetitei, de la starea fetitei si de la dificultatea de a i se raspunde la intrebari.
Psihoterapeut Claudiu Ganciu
0722 453 906
[email protected]
www.centrupsihologie.ro
Pentru formare in Terapie Familiala Psihanalitica –
[email protected]
Dragostea te face mai creativ
Ce actor celebru joaca in travesti rolul unui topmodel rus?
