Neincrederea in sine: Confrunta sentimentele care anima suferinta

 Putem presupune cu usurinta ca exista o dificultate in modul in care se percepe pe sine. Cum relatia dintre feminitate si identitate este una din trasaturile principale ale identitatii feminine, atunci problema devine una de psihoterapie.

Aceasta problema de identitate o regasim deseori. Este o intreaga industrie care se alimenteaza din aceasta problematica. Aici vorbesc despre acea parte din industrie care considera ca „utilizand un anumit produs vei obtine o incredere superioara in propria persoana”. Este un comert care urmareste ca un produs sa confere o stare psihica superioara prin utilizarea sa. Acelasi rationament este si in cazul barbatilor carora li se recomanda pastilelor pentru dificultati sexuale. Se considera ca prin utilizarea acestora, vor dobandi o mai buna incredere in ei. Aceste produse sunt inzestrate cu o putere „magica” prin care par a actiona.

In fapt, neincrederea in propria persoana o va face sa se vada – prosta, urata, de evitat, etc. Faptul ca un produs va da speranta ca va fi altfel, va genera un soi de „tencuiala” pusa peste neincrederea in propria persoana. Implicit, el va crea o iluzie care nu este sustinuta in cazul in care ar functiona. In momentul in care ar avea nevoie de „propria frumusete” aceasta nu va mai functiona pentru ca nu are de unde sa se alimenteze. Din fericire, cele mai multe sunt consumate cu credinta ca nu vor functiona dar ca fiecare trebuie sa faca ceva pentru propria persoana.

Nu am sa fac precizari privind aceste produse dar cred, ca daca sunteti un pic atenti aceste produse se vor face remarcate. M-as referi mai curand la celalalt aspect pe care il consider mult mai interesant – ce este increderea in propria persoana? Noi suntem foarte obisnuiti sa folosim aceste cuvinte – este o persoana care are incredere in ea sau este o persoana care nu are incredere in ea. Dar ce spunem cand spunem aceste lucruri? Motivul pentru care nu este eficienta aceasta caracterizare este dat de aspectul ei descriptiv, este o situatie care e pusa in cuvinte. Nu ne spune nimic si nu ne ajuta cu nimic. Pentru o caracterizare e de inteles. Dar cand vorbim despre psihoterapie suntem depasiti de situatie prin aceasta abordare.

Pentru a o traduce avem nevoie sa stim cum se manifesta neincrederea in propria persoana. Vom ajunge, in cazul femeilor sa vorbim de feminitate. Si vom vedea ca ne vom situa intr-o infinitate de situatii. Ca este vorba de absenta serviciului sau de unul nesatisfacator („desi am un potential bun, lucrez la o asociatie pe post de secretara, am terminat si facultatea”), ca este vorba despre absenta unui partener („nimeni nu vrea sa stea cu mine, de cei care imi plac nu ma aproprii, de ceilalti nu ma intereseaza), ca este vorba de alegerea unui partener cu un defect major, in toate vom regasi ipostaze ale acestei neincrederi in propria persoana. Dar prin aceasta trecere depasim un pic, nu foarte mult, descriptivul dat de formula „neincredere in fortele proprii”.

Pentru a ajunge si mai departe avem nevoie de un proces. El va veni din incercara de a intelege cum s-a ajuns aici si din cum se intampla lucrurile in relatia cu terapeutul. Cand spun „aici” ma refer la cum a ajuns o persoana sa gandeasca astfel, sa aiba aceasta imagine. Iar pe masura ce lucrurile capata un sens, neincrederea isi pierde sensul. Am putea sa spunem ca „neincrederea in fortele proprii” este o formula asa cum e titlul unui tablou, spune ceva despre tablou dar nu va reusi niciodata sa semnalizeze si sa vorbeasca despre tablou, in schimb ne conduce pe un drum.