Meseria, brăţară de aur - Vezi dacă mai merită să munceşti

Într-un studiu recent realizat de cercetători de la Oxford University, s-a estimat că 47% din locurile de muncă din America și 54% din cele europene sunt în pericol și asta nu într-o sută de ani ci în următorii 20. Aceste îngrijorări sunt mai vechi, acum 200 de ani angajații din industria fabricilor își făceau griji cu privire la automatizarea muncii și avântul pe care aceasta l-a luat rapid. Automatizarea a schimbat mult viața oamenilor. Dacă ne uităm un pic la anii 1800 mai mult de 74% dintre americani erau fermieri, iar până în 1900 cifra a scăzut la 31%, ca în anii 2000 să ajungă la doar 3%. Cu toate acestea, tehnologizarea nu a dus la o rată extrem de mare de șomeri. În 1930 faimosul ecologist John Maynard Keynes a prezis ca vom lucra cu toții cel mult 15 ore pe săptămână până în 2030, dar din 1980 încoace munca ne-a ținut ocupați din ce în ce mai mult.

În anul 2013 a avut loc un studiu de piață efectuat de cei de la Harvard Business Review. Jumătate dintre cei chestionați au răspuns că munca lor nu are nimic important, iar cealaltă jumătate nu se putea plia pe misiunea companiei în care lucra. Asta în timp ce un alt studiu, făcut cu 230000 de angajați din 142 de țări arăta că doar 13% dintre angajați chiar își iubesc locul de muncă. În Marea Britanie, cercetările arată faptul că 37% din populație crede despre propriul loc de muncă pe care îl are că este inutil. Antropoligistul David Graeber consideră că aici este vorba despre locuri de muncă care sună foarte bine pe hârtie și oferă un salariu imens, dar de unde angajații pleacă nemulțumiți de viața lor, deoarece nu simt că oferă un plus de valoare.

Totul pornește de la întrebarea: „Care este scopul vieții?”, iar aceste este pentru cei mai mulți oameni, să facă lumea mai frumoasă, mai interesantă. În ziua de astăzi, singura modalitate pe care o vede omul modern este prin muncă. Însă definiția de muncă variază destul de mult de la un indivd la altul, chiar dacă, până la urmă, totul se reduce la bani. Nu se știe ce se întâmplă totuși cu această mare masă de oameni care își pierde încrederea în viitor. Rutger Bregman, jurnalist renumit și autor al cărții „Utopia For Realists” (Utopia pentru realiști) declara următoarele: „Cred într-un viitor în care scopul educației nu este să te pregătească pentru un alt job inutil, ci pentru o viață bine trăită.”

Ironia sorții este că progresul tehnologic a exacerbat această criză socială. În mod ironic, oamenii și-au permis să accepte din ce în ce mai multe locuri de muncă fără importanță pentru că mașinăriile sunt pe zi ce trece mai performante. Cu cât fermele și fabricile au devenit mai eficiente cu atât au început să reprezinte mai mult pentru PIB-ul fiecărei țări, chiar dacă forța de muncă umană s-a diminuat. Aceste este paradoxul progresului, foarte bine definit de Brad Pitt în filmul Fight Club: „de prea multe ori acceptam locuri de muncă pe care le urâm doar pentru a putea cumpăra lucruri de care nu avem, de fapt, nevoie”.

Trebuie să credem într-un viitor în care valoarea muncii noastre nu este determinată de mărimea contului la sfârșit de lună, ci de cât de multă fericire realizează și cât de mult sens oferă lumii. Ideal ar fi ca munca să o facă roboții adevărați și viața să fie trăită de oameni reali, din carne și oase, nu roboți ai societății.