Mărturii surprinzătoare: cum se simt şefii atunci când concediază un angajat

Concediez oameni de ani de zile şi tot mă simt îngrozitor de fiecare dată. Chiar dacă o merită, ştii că le-ai distrus săptămâna.

M-am bâlbâit dar a trebuit să le spun adevărul. Pur şi simplu nu se ridicau la aşteptări.

A trebuit să dau afară o fată cu două zile înainte de Crăciun. Am prins-o furând dar tot m-am simţit teribil.

Supervizorul m-a făcut să concediez pe cineva prin sms. Am sunat mai târziu şi mi-am cerut scuze.

Concediez oameni tot timpul, e greu când e vorba despre nişte persoane ok însă trebuie să priveşti totul din perspectiva afacerilor.

Oribil... Am făcut-o de nenumărate ori... Odată a trebuit să chem poliţia. E oribil să fii responsabil de distrugerea unei vieţi.

A trebuit să concediez un bolnav psihic la un moment dat. A fost greu şi nu a fost decizia mea. A plâns şi am plâns şi eu după ce a plecat.

Am concediat o mamă singură cu 4 copii. Întârzia mereu, întotdeauna avea câte o scuză. În principiu, s-a pus în genunchi şi m-a implorat să-i dau încă o şansă. M-am uitat în ochii ei şi i-am spus: "Ieşi afară!" E vorba despre afaceri.

Urăsc să dau lume afară chiar dacă o merită. E mai uşor când cei de la HR discută în prealabil, dar tot e aiurea.

Mie îmi place. Să nu-ţi faci bine munca e înfiorător, trebuie să pleci!

Azi a trebuit să dau doi oameni afară. Unul dintre ei e vărul meu. E oribil, dar dacă nu tai din chletuieli, toţi îşi vor pierde slujba.

Da. Urăsc treaba asta. Nu dorm bine nici înainte nici după. Cateodată iese urât.