Magia momentului in care ia nastere cuplul

Este unul din manifestarile inconstiente care apare in primul rand ca un moment de ”magie”, de ”ne-inteles”, de exprimare a unor continuturi care depasesc ratiunea. Utilizarea cuvintelor care descriu aceasta stare (iubire, dragoste, indragostire, dragoste la prima vedere) sunt cuvinte destinate mai curand sa ascunda decat sa prezinte o situatie.

Aceasta situatie inconstienta ramane intr-un fond pe baza caruia se formeaza ulterior un cuplu, o familie. Iubirea devine un insotitor al tuturor starilor pe care cuplul le va trai. Dar iubirea initiala, ceea ce permite realizarea cuplului este pastrata si integrata in experientele ulterioare, in viata cotidiana, in expresiile diferite, in certuri sau in momentele sexuale ale cuplului. Implicit fostii parteneri raman in fiecare persoana ca expresii ale acestui moment de referinta.

Fiecare om este "toate relatiile de cuplu si familiale" pe care le-au avut in decursul timpului din momentul intalnirii cu proprii parinti (nasterea) si pana in prezent. Fiecare legatura, fiecare relatie a pus o amprenta care va ramane mereu. Dar ei nu raman ca persoane reale, ca experiente reale ci ca modelare a unor fantasme inconstiente, a unor trairi, a unor nevoi, a unor dorinte, a unor angoase pe care o persoana le manifesta.

Toate aceste fantasme, toate aceste legaturi creeaza ceea ce numim ”grupul intern”. Acest grup intern este o asezare a tuturor legaturilor semnificative ale unui om intr-un grup care are legaturi psihice proprii, diferite de ceilalti oameni. Modul de asezare a acestor legaturi este ”fantasma”. Fantasma este o scena in care rolurile pot sa fie inversate intre ele dar care raman constante ca mod de desfasurare.

Ceea ce se cauta in momentul alegerii partenerului este fantasma, este modul de asezare al grupului intern. Aceasta face ca ”alegerea partenerului” sa fie prima componenta in aparatul psihic al cuplului. Analiza acestei componenta ofera de multe ori o ”structura” prin prisma careia putem sa intelegem ceea ce se intampla ulterior in cadrul sau. Este un element de referinta in orice psihoterapie de cuplu similara scenei primitive care apare in lucrul individual.

Momentul fondator al cuplului, practic al intalnirii a doua grupuri interne devine o referinta implicita pentru istoria cuplului. Acest moment al intalnirii devine si ”bebelusul” care va urma sa se nasca intrucat inca inainte de nasterea si conceptia lui el devine aceasta intalnire. Aceasta este istoria fantasmatica a oricarei persoane. Cand acest lucru nu se intampla iar copilul nu este fantasmat, nasterea lui este ingreunata iar copilul chiar reuseste sa se nasca iar cuplul nu este infertil va fi un copil hiperprotejat, crescut sub teama iminentei pierderii legaturilor.

Aceasta situatie ia adesea forma dorintei de a avea un copil cu acest barbat. Aceasta dorinta, mai ales intalnita la femei este o portavoce a intalnirii celor doua grupuri interne si manifestata in planul realitatii grupului real familial. Este o fantasmare a tertului (copilul in acest caz) care permite ca inconstientul sa coreleze cu corpul si sa se manifeste prin corp, permitand conceptia, permitand aparitia si cresterea unui copil care este protejat, iubit si caruia i se permite sa se dezvolte in legatura cu parintii sai si avand capacitatea de a crea propriile legaturi cu persoane din afara familiei.

Daca va intoarceti cu mintea spre parintii vostrii, spre grupurile lor interne, spre persoanele semnificative din existenta lor veti descoperi tot felul de situatii – veti descoperi prezenta bunicilor, a iubitilor anteriori ai mamei si partenerele tatalui, persoane care i-au format si i-au crescut intr-un mod sau altul. Veti descoperi iubirea lor, ura lor, invidia, gelozia, idealurile, sperantele, dezamagirile, atractia lor. Poate ca de fapt ati luat nastere in fantasma lor atunci cand au descoperit ca sunt un cuplu. Ce se mai pastreaza oare de atunci astazi cand cititi aceste randuri?