Nascut in Connecticut, in luna martie a anului 1969, LaChapelle a inceput sa isi manifeste interesul pentru fotografie la varsta de 6 ani, cand a realizat portretul mamei sale facand plaja in bikini.
La cincisprezece ani a fugit de acasa pentru a trai in New York si a lucrat la Club 54. <> Dupa 2 ani tatal sau l-a convins sa isi continue studiile si LaChapelle s-a inscris la Scoala de Arte din North Carolina, unde va primi o educatie pe masura talentului sau. Cariera sa in fotografie a inceput in anii 1980 in galeriile din New York. Dupa ce a absolvit Scoala de Arte din North Carolina s-a mutat la New York unde s-a inscris la Liga de Arta a Studentilor si la Scoala de arte vizuale. Expunand in galerii precum Galeria 303, Trabia McAffee, a atras atentia eroului sau Andy Warhol si a editorilor de la Interview Magazine, care i-au oferit primul sau job ca fotograf profesionist.
Lucrand pentru Interview Magazine, LaChapelle a fotografiat unele dintre cele mai faimoase personalitati ale momentului. In scurt timp avea sa fotografieze pentru publicatii de top din lume si sa creeze cele mai memorabile campanii de advertising ale unei generatii. Imaginile sale uimitoare au aparut pe copertile revistelor precum Vogue Italia, Vogue Franta, Vanity Fair, GQ, Rolling Stone is i-D. In cei 20 de ani de cariera in domeniul editorial, a fotografiat diferite personalitati precum Tupac Shakur, Madonna, Eminem, Philip Johnson, Lance Armstrong, Pamela Anderson, Lil' Kim, Uma Thurman, Elizabeth Taylor, David Beckham, Paris Hilton, Jeff Koons, Leonardo DiCaprio, Hillary Clinton, Muhammad Ali si Britney Spears, pentru a numi doar o mica selectie.
Dupa ce si-a cucerit locul in fotografia contemporana, LaChapelle a adaugat portofoliului sau munca de regizor de videoclipuri, de evenimente de teatru live si de film documentar. Actele sale regizorale includ drept marturie videoclipuri pentru artisti precum Christina Aguilera, Moby, Jennifer Lopez, Britney Spears, Avril Lavigne, Macy Gray, Elton John, The Vines si No Doubt.
De curand, LaChapelle a reinceput sa expuna si a lucrat cu galerii de arta de prestigiu si cu muzee.
Expozitia” Iluzii ale ratiunii”, organizata in Iunie 2009 a fost cea mai mare expozitie realizata de artist pana la ora actuala in America Latina, Mexic.
La cincisprezece ani a fugit de acasa pentru a trai in New York si a lucrat la Club 54. <> Dupa 2 ani tatal sau l-a convins sa isi continue studiile si LaChapelle s-a inscris la Scoala de Arte din North Carolina, unde va primi o educatie pe masura talentului sau. Cariera sa in fotografie a inceput in anii 1980 in galeriile din New York. Dupa ce a absolvit Scoala de Arte din North Carolina s-a mutat la New York unde s-a inscris la Liga de Arta a Studentilor si la Scoala de arte vizuale. Expunand in galerii precum Galeria 303, Trabia McAffee, a atras atentia eroului sau Andy Warhol si a editorilor de la Interview Magazine, care i-au oferit primul sau job ca fotograf profesionist.
Lucrand pentru Interview Magazine, LaChapelle a fotografiat unele dintre cele mai faimoase personalitati ale momentului. In scurt timp avea sa fotografieze pentru publicatii de top din lume si sa creeze cele mai memorabile campanii de advertising ale unei generatii. Imaginile sale uimitoare au aparut pe copertile revistelor precum Vogue Italia, Vogue Franta, Vanity Fair, GQ, Rolling Stone is i-D. In cei 20 de ani de cariera in domeniul editorial, a fotografiat diferite personalitati precum Tupac Shakur, Madonna, Eminem, Philip Johnson, Lance Armstrong, Pamela Anderson, Lil' Kim, Uma Thurman, Elizabeth Taylor, David Beckham, Paris Hilton, Jeff Koons, Leonardo DiCaprio, Hillary Clinton, Muhammad Ali si Britney Spears, pentru a numi doar o mica selectie.
Dupa ce si-a cucerit locul in fotografia contemporana, LaChapelle a adaugat portofoliului sau munca de regizor de videoclipuri, de evenimente de teatru live si de film documentar. Actele sale regizorale includ drept marturie videoclipuri pentru artisti precum Christina Aguilera, Moby, Jennifer Lopez, Britney Spears, Avril Lavigne, Macy Gray, Elton John, The Vines si No Doubt.De curand, LaChapelle a reinceput sa expuna si a lucrat cu galerii de arta de prestigiu si cu muzee.
Expozitia” Iluzii ale ratiunii”, organizata in Iunie 2009 a fost cea mai mare expozitie realizata de artist pana la ora actuala in America Latina, Mexic.
Expozitiile din Mexic la Muzeul Antiguo Colegio de San Ildefonso, din Paris la Muzeul La Monnaie, si din Guadalajara la The Museo de Las Artes au depasit toate recordurile de participare. Aceste expozitii au prezentat ultima sa serie de lucrari cu care LaChapelle a iesit din tipar, prezentand sculpturi murale tridimensionale.
Exista trei carti care compileaza cele mai reusite lucrari ale sale: LaChapelle Land (1996), Hotel LaChapelle (1999) si La Chapelle Heaven and Hell (2006).
Pe site-ul sau putem vedea o selectie de imagini care ilustreaza cel mai bine temele abordate de artist de-a lungul carierei sale, scopul sau fiind acela de a documenta obsesia americana de a folosi publicatiile ca mijloc de a ajunge la un public cat mai larg posibil. “Am fotografiat de la cei mai cunoscuti oameni din lume, la marginalizati, incercand intodeauna sa comunic publicului intr-o maniera explicita. Imaginile au fost intotdeauna concepute pentru a atrage, nu pentru a indeparta.” Artistul explica ca eliberarea din limitele impuse de ziare nu reprezinta insa singura diferenta dintre lucrarile pe care le-a realizat ca fotograf angajat si cele mai recente: ‘lucrarile nu au fost doar eliberate de limitele paginilor glossy, dar au depasit limitele cadrului alb, introducand privitorul intr- un tablou tridimensional. ’ Faptul ca temele imaginilor sale erau foarte intense a facut dificila colaborarea cu revistele. Cu toate acestea el explica ca ‘a folosit si continua sa foloseasca frumosul, iar sa asaltezi privitorul cu imagini urate, violente, oribile, inseamna doar sa creezi mai mult. Daca conceptul depaseste estetica, ai dat gres. In lucrarile mele acestea doua trebuie sa fie echilibrate. Chiar cred ca arta poate schimba lumea- unde am fi fara muzica lui John Lennon sau a lui Michael Jackson, sau fara picturile lui Botticelli ori Michelangelo?’
Asistam astfel la intoarcerea lui LaChapelle la arta plastica, aceasta forma a artei care exprima in primul rand un concept, in loc sa isi gaseasca o aplicatie practica. Mentinandu-si stilul sau unic, abordarea aceastei noi directii subliniaza interesul sau de a intelege atat practicile contemporane, cat si istoria artei.
Sunt convinsa ca trebuie sa il stii pe LaChapelle, asa cum trebuie sa te cunosti. Aflat in fata lucrarilor sale nu te vei simti izolat in imaginar, ci vei avea sansa sa experimentezi o prelungire a realitatii, printr-o calatorie bizara, placuta si halucinanta.
Exista trei carti care compileaza cele mai reusite lucrari ale sale: LaChapelle Land (1996), Hotel LaChapelle (1999) si La Chapelle Heaven and Hell (2006).
Pe site-ul sau putem vedea o selectie de imagini care ilustreaza cel mai bine temele abordate de artist de-a lungul carierei sale, scopul sau fiind acela de a documenta obsesia americana de a folosi publicatiile ca mijloc de a ajunge la un public cat mai larg posibil. “Am fotografiat de la cei mai cunoscuti oameni din lume, la marginalizati, incercand intodeauna sa comunic publicului intr-o maniera explicita. Imaginile au fost intotdeauna concepute pentru a atrage, nu pentru a indeparta.” Artistul explica ca eliberarea din limitele impuse de ziare nu reprezinta insa singura diferenta dintre lucrarile pe care le-a realizat ca fotograf angajat si cele mai recente: ‘lucrarile nu au fost doar eliberate de limitele paginilor glossy, dar au depasit limitele cadrului alb, introducand privitorul intr- un tablou tridimensional. ’ Faptul ca temele imaginilor sale erau foarte intense a facut dificila colaborarea cu revistele. Cu toate acestea el explica ca ‘a folosit si continua sa foloseasca frumosul, iar sa asaltezi privitorul cu imagini urate, violente, oribile, inseamna doar sa creezi mai mult. Daca conceptul depaseste estetica, ai dat gres. In lucrarile mele acestea doua trebuie sa fie echilibrate. Chiar cred ca arta poate schimba lumea- unde am fi fara muzica lui John Lennon sau a lui Michael Jackson, sau fara picturile lui Botticelli ori Michelangelo?’
Asistam astfel la intoarcerea lui LaChapelle la arta plastica, aceasta forma a artei care exprima in primul rand un concept, in loc sa isi gaseasca o aplicatie practica. Mentinandu-si stilul sau unic, abordarea aceastei noi directii subliniaza interesul sau de a intelege atat practicile contemporane, cat si istoria artei.
Sunt convinsa ca trebuie sa il stii pe LaChapelle, asa cum trebuie sa te cunosti. Aflat in fata lucrarilor sale nu te vei simti izolat in imaginar, ci vei avea sansa sa experimentezi o prelungire a realitatii, printr-o calatorie bizara, placuta si halucinanta.
Calvin Klein e impotriva tendintelor
Impas vestimentar
