Salut! Sunt un student la Conservator. Defapt nu.. nu sunt. Dar mi-as fi dorit. In schimb sunt proaspat absolvent al Ase-ului. Mi-am cam pierdut indentitatea prin noduri de cravata, prin sacouri scumpe si butoni de camasa, in ultimii trei ani. M-am decis sa aduc o mica parte din ce eram, in viata mea, asa ca am acceptat sa invat un actor sa cante « Serenada » lui Schubert la pian pentru o piesa de treatru.
Venise si ziua cu pricina. Ma aflam intr-o sala veche de teatru. Ma uitam in jur si parca simteam gustul dulce-amar al celor trei minute de glorie, timp in care cortina se lasa peste actori si toata lumea uita, alegandu-se cu bilete rupte si timp pierdut. Usa se deschisese si pe ea intra o tipa la vreo 19 ani, slabuta si cu parul ciufulit. Imi parea debusolata, neincrezatoare, avea privirea ratacita si mainile inghetate. Cine era ea ? Buna ziua ! Sunt o studenta la UNATC. Defapt nu.. nu sunt. Dar mi-as fi dorit. In schimb sunt in anul I la Psihologie si in timpul liber joc in piese de teatru. Nu sunt importante in mare parte, dar ma fac mai fericita decat orice alt sentiment existent. Piesa asta este in schimb importanta. Trebuie sa iasa impecabil. Pentru rolul meu trebuie sa invat sa cant la pian « Serenada » de Schubert si asta o sa ma invete un tip care stie destul de bine sa cante. O colega mi l-a recomandat si astfel am mers pe mana ei.
Lectiile se tineau intr-o fosta sala de teatru, folosita acum pentru repetitii sau lectii de pian, vioara si asa mai departe. Am intarziat ce-i drept, pentru ca am mari probleme cu trezitul dimineata. Am intrat pe usa, cam ingramadita si precis am dat impresia de ratutita, insa cum am spus, trezitul nu era punctul meu forte. In sala era un tip pe la vreo 23-24 de ani, intr-un costum gri, ceea ce mi s-a parut putin deplasat, dar hei, fiecare traieste cum vrea. Avea o alura de rafinament, parca scos dintr-un film din anii `30. Era o persoana frumoasa, insa total nu pe gustul meu. Ma rog. Habar n-aveam cine era. M-am prezentat, s-a prezentat si ea. O chema Anya. O fi fost vreun soi de ucraineanca? Greu de crezut. Era o fata frumoasa, pacat ca se strica prin stilul .. dezordonat de a fi. In rest, trasaturile fetei o faceau o persoana extrem de agreabila. Dar ce tot spun. Eram acolo sa o invat sa cante la pian, nu sa ma indragostesc. Se prezentase. Il chema Razvan. Se cam uita la mine ciudat. Cred ca era de vina faptul ca nu m-am pieptanat de dimineata. Mai mult ca sigur. De cantat stia sa o faca intr-un mod divin si chiar era un bun profesor. Si nu arata rau de loc. Dar e ridicol rau in costumul ala. Unde se crede ? Zilele au trecut si.. Anya ma facea sa ma simt .. viu. Fiind asa de noncomformista si.. reala. M-am hotarat sa o invit la o intalnire, sa fac ceva special pentru ea. Chiar era o fata minunata si aveam nevoie de cineva langa mine, cineva care sa ma inteleaga, cu care sa vorbesc. Si nu am stat pe ganduri.. Zilele au trecut si Razvan nu-mi mai parea asa ridicol ca la inceput. Costumul ala parea din ce in ce mai frumos si.. elegant. Parea o persoana sufletista si cred ca avea un bagaj mare ce il cara in spate, dar nu stiam ce. Ma privea intr-un mod diferit si chiar imi placea, insa nu vroiam sa se ajunga unde se ajunsese. In ultima ora, m-a invitat in oras. Era un gest frumos si sincer ar fi fost prima oara cand as fi avut parte de o intalnire adevarata, insa.. nu cred ca eram ceea ce el cauta. Nu stiu ce avea in cap, dar cu siguranta stiam de la bun inceput cine ar fi avut de pierdut dintre noi doi. A acceptat. Am fost sa o iau de la camin. Arata magnific. Avea parul aranjat si balerini in picioare. Buzele ii luceau. Niciodata nu m-a surprins o fata in felul in care o facuse ea. De unde venea? Cine era ea? O meritam? Incotro se indrepta? Am acceptat. A venit sa ma ia de la camin. In costum. Surprinzator ! Dar arata chiar bine. Ma incerca un sentiment placut. Zambeam. Dar stiam prea bine cum ma voi trezi maine dimineata. De ce faceam asta ? Oare nu stia ca nu il merit ? Incotro o sa ma ascund ? E amuzanta. Amuzanta si sarcastica. A fost cea mai reusita seara din viata mea. Si totusi nu aflasem mai nimic despre ea. Insa imi parea ca o stiu de-o viata. Ma indragostisem pana peste cap. Ma sufocam daca nu o aveam in brate. Cum puteam sa o strang in brate ? E amuzant. Putin cam serios dar amuzant. Nu a fost rau pentru prima intalnire din viata mea. Nu mi-a vorbit multe depre acel bagaj al lui, insa i-am citit toata viata in ochi si in gesturi. Era sensibil. Avea o inima parca din hartie creponata. Se putea rupe oricand. Cum sa fac sa plec, dar fara sa ii fac rau. Era prea tarziu ? Cum puteam sa o strang in brate ? Sa o sun? Ar veni? M-a sunat. Era putin can nesigur si parca speriat. M-a chemat la el. Cum a intrat pe usa am luat-o in brate si am strans-o cu putere pret de cateva minute. Era bine. Era mica si parca o protejam. Nu i-as face rau niciodata. Aveam nevoie de ea. Am sarutat-o. M-a luat in brate si m-a sarutat. Trebuie sa recunosc ca nu mai vroiam sa plec. Nu-mi pasa de urmari, brusc devenisem egoista. Era bine in bratele lui. Fondul meu de ten ii murdarise camasa. Dar nu-mi pasa. Ma respira, traia din bataile inimii mele si eu ma hraneam din disperarea lui. Ma facea sa ma simt uriasa. Am facut dragoste. Am facut dragoste. Si noaptea aia a ramas cel mai real lucru pe care l-am facut vreodata. Asa ma facea sa ma simt ea. Viu, palpabil. Real. M-am trezit de dimineata si ea nu era langa mine. In schimb a lasat un bilet. « Razvan, esti o persoana extraordinara care m-a facut sa ma simt speciala. Esti unic si meriti numai lucruri bune. Din pacate, eu nu sunt unul dintre lucrurile bune. As fi putut sa te uzez pana nu mai ramanea nimic din tine, insa esti un om bun, cu un suflet mare. Eu nu am loc in idealurile tale si nu stiu sa dansez dupa cum canti tu. Poate o sa invat intr-o zi despre iubire si voi vedea mai mult decat bucati de carne in niste oameni. Pana atunci o sa raman la fel si o sa sper sa nu voi lasa prea multe regrete pe unde ma voi opri. Multumesc pentru tot.. Ai fost un costum frumos Razvan. Sa nu te schimbi niciodata. Anya. » De Anya nu mai stiu nimic de atunci. Am pierdut, am pierdut.. Dar nici ea nu a catigat. Am incercat sa o caut, dar biletul ei mi-a spus clar ca nu vrea sa fie gasita. Mi-a fost greu dupa plecarea ei, dar am invatat de la ea ca nimic nu e vesnic, oricat de mult ti-ai dori si ca toti avem un costum ce-l purtam atunci cand ne e frica..
