Latura ta intunecata si singuratatea

De la inceputul acestei serii adresate "singuratatii", orice ar insemna asta, si care a fost o provocare venita din parte www.feminis.ro o intrebare mi-a atras atentia: "Cum poti sa nu te simti singura chiar daca esti singura"? Cred ca a venit timpul sa dam primele variante ale raspunsului.

Ce inseamna a te simti singura? Eu as pleca in aceasta intrebare de la urmatoarea premisa – la ce foloseste ne-singuratatea? In primul rand aici ar interveni aspectele legate de partea intunecata a fiecaruia. Aceasta parte intunecata este compusa din angoase, temeri, frici. Am tot afirmat aceasta idee in decursul timpului. Tema singuratatii este stans legata de aceasta parte intunecata. Cu siguranta si tu te intalnesti cu partea ta intunecata. Iti vezi exploatata aceasta parte in jurul tau si incerci sa fii departe de ea dar in acelasi timp ceva este atragator in ea. Pentru ca este o parte din tine, pentru ca din ea poti sa scoti la lumina multe lucruri, multe stari.

Cand te simti singura? Cand simti ca nu poti sa incredintezi nimanui aceasta latura intunecata. Am plecat de la celalalt – oglinda pentru ca acolo aceasta parte este atat de evidenta incat nu poate sa nu sara in evidenta. Singuratatea acestui cuplu este atat de evidenta incat paleativele utilizate frecvent sunt cu adevarat efemere. Dar singuratatea presupune incapacitatea de a pune propriile stari in continerea celuilalt.

„Cand sunt singura simt ca ma apuca o stare de frica, mi-e frica de viitor, mi-e frica de ceea ce este, mi-e teama de ceva sau mai repede – starea emotionala simt ca imi este data peste cap, cand sunt singura simt ca nu imi vine sa fac nimic, etc". Sunt multe variante ale acestei stari. Dar fiecare din ele pare ca se refera la a simti ceva neplacut, ceva care nu are legatura cu prezentul in sensul ca nimic din realitatea curenta nu pare sa le justifice, protagonista ar vrea sa nu le simta, sa nu mai existe, sa isi revina la ceea ce a fost sau sa nu mai fie pur si simplu aceste stari. Dorinta de a le controla cumva pare sa fie scopul vietii in momentul respectiv. Iar aici control inseamna a le ascunde pe undeva de unde sa nu mai rasara in campul constient. Ideea de a le explora, de a vedea ce este cu ele sperie si infricoseaza la fel de mult ca si starea insasi.

Aceasta parte este fireasca, toata lumea o are, toata lumea o traieste si exista in fiecare. In traditional aceste stari sunt continute in cadrul diferitelor grupuri, plecand de la familie, de la relatia copil – mama, apoi relatia copil – parinti, apoi noul cuplu, noua familie, in fiecare din ele exista aceasta stare de continere a acestei laturi. Pierderea si puternica abordare individualista specifica societatii contemporane pare sa puna in dificultate individul care, rupt de continere, nu mai reuseste sa gaseasca modalitatea de a fi in relatie cu propriile parti intunecate.

Daca te simti singura, este pentru ca partea ta inunecata este departe de tine. Cand vei reusi sa o incredintezi cuiva, cineva va reusi sa iubeasca si sa contina aceste stari care nu vor mai fi atat de infricosatoare. Ca sa o incredintezi cuiva este necesar sa o accepti tu. Nu poti sa fii intr-o relatie in care partea intunecata este tinuta departe. Dar ca sa incredintezi ceva, este necesar ca acel ceva sa fie al tau. Mai corect spus sa accepti ca esti si aceasta latura. Dar latura este inconstienta, se actualizeaza din senin cand te astepti mai putin, te intalnesti cu ea, deghizata in visele tale, o simti puternic uneori in relatie cu unii oameni, cu ceea ce iti vine sa faci in anumite momente, dar incerci prin orice abordari sa o tii departe de ceea ce stii.

Exista o tema foarte frecventa – o banuiala foarte frecventa. O presupozitie care suna cam asa: „Oare asta nu e nebunie, oare asta spune ca sunt anormala?" Latura intunacata astfel este perceputa cel mai des – ca o anormalitate. Dar oare asa sa fie?

Claudiu Ganciu
Psiholog, psihoterapeut
Centrul de psihologie de actiune si psihoterapie
[email protected]
Pentru consiliere online: http://www.webexperts.ro/cabinet