Atunci, ma intreb eu, chiar sunt discriminate? Sau este doar o problema a celor care se ocupa de discriminari? Da, e ok, stiu ca sunt discriminari salariale sau legate de sex. Stiu ca in general o femeie castiga mai prost decat un barbat, ca o femeie are mai multe sanse sa fie hartuita decat un barbat.
Mai stiu si ca femeile nu sunt foarte numeroase in functii de conducere. Ma rog, asa spun statisticile, eu nu vad neaparat asta. Eu vad foarte multe femei in functii de conducere totusi. E drept ca in majoritar deciziile le iau barbatii si nu sunt neaparat de acord cu asta.
Tot la seminar vorbeam despre discriminarea in familie. Acum, sincer, stiu multe femei care la birou sunt in functii de conducere, insa acasa barbatul este seful. Da, ok, vrem egalitate, dar sa fie doar cum vrem noi si cand vrem noi. Si mai ales acasa. La serviciu ne dorim egalitate si in principal sa nu mai fim tratate ca femei, ca sexul slab si sensibil. La birou suntem doar oameni.
Dar acasa? Acasa e o cu totul alta poveste. Acasa vrem sa fim rasfatate chiar daca la birou dam cu biciul. Chiar ne dorim sa fim sef de trib acasa? Sau…cine este seful de trib acasa? Asta si pentru ca acum la recensamant se pune intrebarea “cine este capul familiei?”. I-am zis sotului meu ca eu vreau sa fiu, asa doar pentru ca sunt feminista. Si mi-a zis ca "ok, daca tu vrei, esti". Apoi a venit un nene mester care ne-a zugravit prost camera si i-am zis sotului: “ce facem?”, raspunsul lui a fost: “pai nu esti tu capul familiei? Descurca-te”.
Mda, in cazul asta nu mai vreau sa fiu capul familiei. La fel cand vine vorba de facturi, de parcare, de reparatii si montat calorifere. Insa imi place sa hotarasc eu destinatia de vacanta, de exemplu.
Si pana la urma, cine e seful? Cel care hotaraste destinatia de vacanta sau cel care plateste aceasta vacanta?
Momentul demisiei
Certuri in familie? Nope
