În 2016, ucraineanca Jamala câştiga concursul Eurovision cu „1944”, un cântec ce povesteşte represiunea contra tătarilor din Crimeea, comunitatea sa. În momentul în care ţara sa face faţă ofensivei ruse, ea se află la Istanbul, în Turcia, ca refugiată.
În vârstă de 38 de ani, artista a devenit o eroină naţională datorită acestui cântec interpretat în limba tătară, doi ani după anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia în 2014.
Tătarii din Crimeea, comunitatea tircofonă majoritar musulmană instalată din secolul al XIII-lea la malul Mării Negre, au fost deportaţi cu miile de Stalin în 1944 către Asia Centrală, acuzaţi că au colaborat cu naziştii.
Versurile cântecului său care amintesc de acest episod tragic, au stârnit apeluri de boicot contra Rusiei.
„Ea vorbea de bunica mea, de familia mea, de toţi tătarii din Crimeea care au fost deportaţi de armata sovietică”, explică Jamala pentru AFP Istanbul, unde a găsit refugiu de la începutul lui martie, după ce a fugit din Kiev cu copiii ei. „Retrăim asta astăzi. Credeam că este ceva din trecut”, mărturiseşte cântăreaţa, evocând ofensiva declanşată de preşedintele rus Vladimir Putin.
Tătarii din Crimeea trăiesc din 2014 sub presiunea autorităţilor ruse, care neagă faptul că au atacat comunitatea, dar au arestat zeci de musulmani pro-ucraineni acuzaţi de „terorism”.
Jamala, pe numele adevărat Susana Jamaladinova, a fost invitată vineri să cânte „1944” în Germania, iar sâmbătă la Bucureşti, la Selecţia Naţională de calificare pentru Eurovision, din care Rusia a fost exclusă anul acesta. Ea urma să reprezinte rezistenţa ucraineană la invazia rusă. O strângere de fonduri pentru Ucraina organizată în paralel a permis strângerea de 67 de milioane de euro, potrivit News.ro.
„Sincer, nici nu ştiu cum am reuşit să cânt... Sunt o persoană mică în această lume mare, nu sunt nimeni, dar dacă pot să fac ceva, o voi face”, a spus ea.
Chiar şi la Istanbul, ea încearcă să remonteze moralul compatrioţilor ei. Cu drapelul ucrainean galben şi albastru de gât, ea a intonat imnul naţional pe reţelele de socializare după interviul pentru AFP. „Suntem o nouă generaţie, ne gândim la pace, la cooperare, la a ne uni, dar se întâmplă lucruri teribile. Acest război se derulează sub ochii noştri”, deplânge ea.
La ora 5.00, pe 24 februarie, soţul ei a trezit-o: „Războiul a început, Rusia a atacat Ucraina”. Mai întâi s-a întrebat ce să facă: să pregătească bagajele, paşapoartele, să se ocupe de copii... „Eram în stare de şoc”, a spus ea.
În acea zi, ea a câştigat un adăpost cu cei doi băieţi şi soţul ei, înainte de a se hotărî să meargă la Ternopil, la 400 de kilometri în vest, o călătorie cu maşina de două zile. Abia ajusă aici, familia a fost nevoită să plece din nou. „M-am trezit la 6.00 dimineaţa în sunet de explozii... Două zile mai târziu, ajungeam la frontiera cu România”.
Soţul ei i-a lăsat acolo şi s-a întors la Kiev pentru a se alătura voluntarilor care ajută la evacuarea femeilor şi copiilor către regiuni mai sigure. Împreună cu fiii ei, Jamala a traversat frontiera pe jos, înainte de a fi recuperată de sora ei care trăieşte la Istanbul.
De atunci, ea urmăreşte cu nerăbdare veştile din Ucraina, cu urechea la telefon. „Este cu adevărat dificil când ştii că soţul tău este acolo. Nu reuşesc să dorm. În fiecare minut, mă întreb cum se simte”.
Muzicienii din formaţia ei se ascund în adăposturi din Kiev. „Inginerul meu de sunet mi-a scris ieri că nu are apă... nu poate ieşi pentru că este periculos. Este un război foarte crud în inima Europei. Distruge valorile Europei pe care am construit-o de la al Doilea Război Mondial”.
„Ucraina este o ţară mare, cu limba sa, cu propria cultură, cu istoria sa. Nu are nimic în comun cu Rusia”, insistă ea. „Nu ştiu ce putem face. Ştiu doar că trebuie să câştigăm”.
Procesul în care prinţul Andrew era acuzat de agresiuni sexuale, închis după plata unor despăgubiri
