Vineri, 4 Martie 2016, s-au împlinit 39 de ani de când regretatul actor Toma Caragiu a trecut în neființă… Aproape 4 decenii în care praful și molozul dezastrului încă nu s-a așezat după tragedie și încă se combină cu lacrimile din ochii celor ce au pierdut un suflet în cutremurul de atunci. Într-o premieră jurnalistică pentru România, după ce distinsă doamnă a fost defăimată în tabloidele de la noi, Elena Caragiu (78 de ani) a binevoit să acorde un interviu în exclusivitate pentru feminis.ro, cel mai îndrăgit site de lifestyle feminin din România.
1. Sunteți o persoană extrem de retrasă, presă din România a scris foarte rar (spre deloc) despre dumneavostră, tocmai pentru că dumneavostră ați insistat să țineți o distanță față de tot ce înseamnă viață personală. Cum motivați acest lucru?
Privind în urmă, totdeauna m-am ferit de un lifestyle de tabloide, am avut un cerc de prieteni buni, dar erau aleși numai pe criteriul calităților lor de inteligență și caracter și mai ales al sincerității lor. Această atitudine a mea a părut multora o "distanțare" care nu m-a făcut prea populară, mai ales în cercurile artistice din teatrul Bucureștean. Cum nu mi-a plăcut să beau, mă plictiseam la cârciumă și preferăm să stau seară acasă cu o carte bună.
2. Tabloidele v-au “vânat” să zic așa și chiar au scris lucruri neadevărate despre dumneavostră (mă refer aici la articolul din Libertatea care va anunța victimă unui asasinat dintr-o cafea din New York). Ați insistat atunci foarte mult să arătați adevărul, să combateți ce s-a publicat…ce sentimente va mai leagă acum față de ce s-a întâmplat?
Această minciună, printre altel multe invenții , a fost o crudă readucere aminte a întâmplărilor de după cutremur. Răutatea și invidia, lăcomia și nerușinarea oamenilor din jurul meu m-au dezgustat ață de tare încât viață mea fără Toma devenise insuportabilă. M-am îmbolnăvit și a trebuit să mă salvez prinț-un act de neconceput pentru mine până atunci: să plec singură în lume, să laș tot și să mă duc în necunoscut. Găsesc că cei câte m-au lovit mi-au făcut de fapt un mare serviciu, fără ei nu ași fi părăsit niciodată țara de care mă legau atâtea lucruri frumoase.
3. Dacă îmi permiteți următoarea întrebare, numele “Toma Caragiu” este un reper chiar și pentru ținerii din ziua de astăzi. Cât de sonor este numele lui Toma în State, acolo unde sunteți stabilită de ani de zile?
Toma a fost un mesager al Universului care ne-a ajutat să rezistăm mizeriei comuniste prin râsul lui amar și aciditatea din ironia lui. Pare incredibil, dar el îmi spunea mereu că trebuie să plec. M-a încurajat să accept propunerea casei de discurii delă Paris, de unde m-am întors de două ori în România, sacrificând proiectul meu artistic pentru slăbiciunea mea sentimentală. Mi-a spus că a fost o mare prostie, dar că voi fi "a late bloom" adică o floare care se vaq deschide târziu. Și văd că predicttiile lui nu au dat gres. Ma bucura de cate ori vad ca Toma este cunoscut si iubit de generatia tanara din diaspora. Sunt prietenă cu un cerc de romani tineri, majotitatea profesori , arhitecti, medici, toți il adoră pe Toma si au CD urile lui și cartea mea : "O simplă Vizită" care se traduce acum in engleza si anul viitor in franceza.
4. S-au implinit zilele trecute aproape 40 de ani de la moartea sotului dumneavostra. Stiu ca inainte de tragedie, absolut intamplator (sau nu), v-a scris urmatoarele versuri : "Ti-aduci aminte de mine? / De veste vreau sa-ti dau cu un minut 'nainte de-a muri / Si jertfa mea de o vei intelege/ De-a pururi umbra mea te va-nsoti.". Cu riscul de a va intrista, va mai insoteste umbra lui si acum?
Credeam ca imi va fi mai usor cu timpul sa uit, dar din pacate e din ce in ce mai greu...Poeziia asta este un simplu mesaj peste timp, dar care uneori devine incredibil de real si de sfasietor.
5. Nu vă întreb mai mult de atât…Periș? Doina?
Mi-am pierdut timpul si m-am obosit destul cu penibilul personaj de profitoare nerusinata care-i poarta numele.(n.r se refera aici la fiica adoptiva a alui Toma Caragiu, Doina Toma). Nu mai am acum timpul si rabdarea sa mai incerc sa ma lupt cu morile de vânt ale lacomiei si barbariei Balcanice pe care Doina o reprezinta, mai ajles ca e ajutată și sprijinită de presa și de avocatii din Ro. Casa Memorială (n.r cea de la Periș unde a locuit cu soțul dânsei) trebuie sa astepte pana imi termin teza de doctorat inceputa in 2011.
6. Cum vede “Helene Cara” Romania de la mii de kilometric distanta? Actrita si sotia (imi este greu sa va numesc văduvă) lui Toma crede ca memoria lui este cinstita asa cum se cuvine la noi?
Toma nu are măcar o stea pe walk of fame din București? Cel mai iubit actor roman? cum va explicati asta? Oare Caramitru si altii isi vad numai de interesele lor si au uitat de declaratiile de de dragoste? Ministerul Culturii deasemeni mi-a trimis forme descurajante ca sa renuntam la Casa Memoriala. Daca ma reintorc la anul o vom inalta. Fudatia a fost deja turnata de Primaria peris, gratie generozitatii d-lui primar Albu Anghel din Peris. Se va numi " Centrul de Comedie Toma Caragiu" si al Festivalului " Soparlita" Peris.
7. De ce plecarea din '77? Ce v-a determinat sa emigrati atunci? A fost vorba despre durerea provocata de tragedie, ati vrut sa fugiti de “umbre”?
Exilul meu a fost singura posibilitate sa supravietuiesc, am stiut ca e un sacrificiu si ca va fi un "point of no return".
8. Daca Divinitatea stergea din istorie ’77-le, unde credeti ca erati acum?
E greu de spus ce s-ar fi intamplat daca Toma traia inca 40 de ani. Eram probabil amandoi acum la Peris....sau eu navetista intre Paris si Perise...Loris…
9. Cine sperati sau va doriti sa duca numele “Caragiu” mai departe?
Personalitati ca Toma Caragiu nu au nevoie de copii care sa duca mai departe stafeta. Toma a fost unic, in timp si spatiu. Viata a demonstrat de altfel in mullte cazuri ca urmasii de sange sunt foarte rar la inaltimea unor parinti celebri. Talente ca Toma se nasc poate odata la o suta de ani. Si totusi nu cunosc niciun caz atat de extrem ca fiica lui adoptive, Doina, care este o rusine pentru memoria sa, un exemplu al Romaniei hraparete de azi. Nu am nicio indoiala ca istoria va sterge aceste nimicuri, mici amanunte din viata noastra. Toma va ramane insa pentru totdeauna in cultura romaneasca, impreuna cu Caragiale, un simbol ale comediei de substanta, elevate, inteligente, lipsite de vulgaritatea atat de apreciata azi de public care umple salile si rade la orice.
10. Imprudent de indiscret va intreb de “inchidere”: Cu ce va ocupati in Charlotte?
Cu ce ma ocup acum? Incerc sa multumesc pentru fiecare zi care mi se ofera ca un dar divin. Am terminat o carte in engleza "Aki & Paris", initial inspirata de cei doi pets ai nostri, o pisica si un catel. Ii puteti vedea pe FB. Este o carte pentru copii intre 5 si 85 de ani. Apoi lucreaz la o pasionanta teza doctorala about " Global Immigrant Entrepreneurship " to be finished by the end of 2016...Am obosit, va urez succes!!! Elena
INTERVIU Cristina Herea, despre showbizul autohton, afacerea sa, dar și despre propria garderobă
INTERVIU Andreea Bănică, despre ambiţie, fericire şi gelozie: "Asta, pentru mine nu merge, nu ţine!"
