Interviu cu actrita Ileana Olteanu

Teatrul nu este inca un mod de a-ti castiga notorietatea ca actor. Nu te-a tentat niciodata  televiziunea?

Notorietatea sau succesul are si parti bune, dar si parti  rele, sau primejdioase. Atrage furia celor mediocri sau gelosi si prefer sa ocolesc ispitele acestea. Nu alerg dupa interviuri, nu prefer sa fac televiziune sau film si asta pentru ca Dumnezeu mi-a daruit atat de mult prin teatru incat eu ma simt implinita. Joc in 10 spectacole, unele la Teatrul National, altele in afara lui, am turnee prin tara cu maestrul Radu Beligan, care sunt o adevarata scoala pentru mine. Acum am inceput sa mergem si cu piesa "Sinucigasul", plecam si in afara tarii destul de des cu spectacolele lui Dan Puric si aceasta munca ma face fericita. Cehov zicea ca, “fara munca, nu poti duce o viata curata si fericita.” Munca il scoate pe om din propria viata, ii  intoarce privirile de la sine, il impiedica sa-l cerceteze pe celalalt. Eu muncesc de luni pana duminica, spectacole, turnee, repetitii, asa incat nu cred ca as mai avea timp de altceva. Dar, cum se zice, ''never say never''! Cine stie, poate peste ani voi dori sa ma reinventez si voi cauta si altceva in afara teatrului. Acum teatrul este pentru mine ca un iubit! Ma gandesc si ma intalnesc cu EL in fiecare zi. E dragostea inca la inceput.

Joci, in general, in spectacole extrem de solicitante emotional si fizic. Cum te antrenezi si cum iti pregatesti fiecare spectacol?

Se zice ca e mai bine sa te consumi decat sa ruginesti.

Eu am 2 feluri de spectacole: cele cu ''vorbe'' si cele fara ''vorbe''. Cele de la TNB, cele clasice, sunt mai simple pentru mine. Merg cu o ora inainte de spectacol, ma fardez, ma coafez, imi incalzesc putin vocea, dau textul cu partenerii si intru in scena. Cele care sunt bazate pe miscare, step, pantomima, necesita antrenamente fizice specifice,  pentru ca te poti accidenta. Genunchii sunt foarte sensibili, coloana, de asemenea. Oricum, in spate sunt ani de munca, sute de ore de step, de pantomima, de balet, dar toate suferintele sunt rascumparate prin spectacolele deosebite pe care le jucam si de publicul extraordinar care nu mai conteneste sa vina la spectacolele noastre.''Don Quijote'' se joaca si dupa 6 ani cu casa inchisa, iar ''Made in Romania'' tine afisul Teatrului de pe Lipscani de peste 10 ani. Am remarcat ca, si la ultima noastra premiera de la Teatrul de Opereta, facuta in colaborare cu Doina Levintza, spectacolul ''Royal Fashion'', a inceput sa aiba fanii sai.

Lumea lui "Don Qujote" pare a fi de domeniul trecutului. Ce are actual Dulcineea si care este conditia femeii pe care o aduci pe scena in acest spectacol?

Dulcineea este un personaj luminos, este idealul pentru care traieste Don Quijote. Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante care dau sens vietii lor. Dulcineea da un sens vietii lui Don Quijote, il transforma in erou. El o cauta, o apara, o iubeste, e in stare sa-si dea viata pentru ea. Nu stiu cat de actual mai este acum acest fel de a iubi, acum tinerii se pare ca iubesc altfel, dar iubirea pe care eu o aduc pe scena este ca o flacara, ca o lumina, plina de tandrete, de pasiune si de frumusete.

La fel de solicitant este spectacolul "Royal Fashion" , unde, de la ipostaza de regina, treci la aceea de fata de club dansand menuet, balet si rock cu aceeasi patima si expresivitate. Ai un timp, o epoca pe care o preferi ca actor?

Imi place sa interpretez personaje din perioada interbelica. Dar, pentru mine, e o provocare orice epoca, in fiecare gasesti ceva interesant de interpretat.

Cum este "dialogul " cu Dan Puric in spectacole, ca partener? Dar ca regizor?

Ca partener, am avut bucuria sa joc in mai multe spectacole la TNB. "Jocul dragostei si-al intamplarii'' , ''O noapte furtunoasa'', ''Revizorul'' , ''Sinucigasul'' si, de fiecare data sunt fascinata de felul in care repeta, de  respectul fata de partener, de bucuria cu care joaca si am intotdeauna ceva de invatat de la el. Daruieste foarte mult, are mult umor si e un adevarat profesionist. Spectacolele in care joc cu el sunt o adevarata bucurie!

Ca regizor, lucrurile se schimba putin, in sensul ca vrea sa scoata din fiecare o personalitate si asta e foarte greu. Inseamna multa munca, multa jertfa, multa daruire. Eu nu prea pot sa tin pasul intodeauna cu el. Imi vad limitele: de cultura, de munca, de daruire, de jertfa. Dar intalnirea cu el e mereu o provocare si, daca il asculti, nu are cum sa nu iasa ceva bun din tine.

Este actoria doar meserie care hraneste apetenta pentru vizibilitate si notorietate a invidului societatii contemporane sau este mai mult?

Pentru mine, actoria este un mod prin care pot marturisi ceva: o stare, o idee, pot transmite un mesaj, ma pot bucura, ma pot juca.