Am ramas fara parfumul meu. S-a terminat. Nici n-am cum sa-l cumpar, fiindca nu se mai gaseste la noi de vreo doi ani. Obisnuiesc sa-l comand afara pe la diversi care il mai au in stoc. Sunt asa de obisnuita cu mirosul asta, incat fara el ma simt invizibila.
Totul a inceput in clasa a X-a. Mergeam la teatru cam de doua ori pe luna. In seara aceea se juca "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte". Stateam in randul I, al doilea scaun de la stanga la dreapta, cum te uiti spre scena. La un moment dat, apare Gheonoaia, imbracata in sirena si poleita cu ceva auriu din cap pana-n varful cozii, inclusiv pe par. Stranie si frumoasa, actrita aducea cu sine un parfum care m-a naucit si m-a facut sa nu ma mai pot concentra din acel moment la ceea ce se intampla pe scena. Purta o amprenta de vechi mirosul acela, un amestec de vanilie cu iasomie si cu...praf...
A doua zi, am inceput sa caut acel miros in toate parfumeriile. Am gasit ceva asemanator la o firma oarecare, in forma unui mini-stick cu bila. Mini este cuvantul de baza. L-am terminat rapid si am mers sa-l cumpar din nou. Nu se mai fabrica. Cum nu se mai fabrica? Nu se mai fabrica. Si eu ce fac? Incercati la depozitul din Iasi, poate mai au acolo. Nu aveau. Dupa inca vreo doi ani de cautari, am gasit alt parfum, nou aparut, in genul celui pe care il cautam eu. Ma bucuram pe jumatate, fara sa-mi fie suficient, fara sa intrerup cautarea, dar cu speranta de a-l gasi redusa la jumatate. Trecusera aproape 10 ani.
Si apoi, din senin, intr-o parfumerie, din intamplare, atrasa de forma sticlutei, l-am gasit.
M-am imbatat instantaneu de miros. Mi-a trezit toate celelalte simturi si m-a purtat inapoi in timp, inainte in timp, in fara timp. M-a imbracat, m-a dezbracat, m-a prezentat lumii si mi-a prezentat lumea altfel.
M-am bucurat de el vreme de vreo doi ani. Apoi, intr-o parfumerie din Bruxelles, imi spun hai sa cumpar vreo trei, ca e mai ieftin aici decat la noi. Nu il mai avem. Nu il mai aveti? Nu, nu se mai fabrica. Nu se poate!...Cum nu...de ce nu se mai fabrica? Nu stim, nu avem de unde sa stim...
Disperare e un cuvant prea dur, dezamagire e un cuvant prea moale. Din acel moment mi-am facut cont pe e-bay si am inceput sa-l comand pe unde se putea. Fie o sticluta de free sample, fie una inceputa de cineva careia nu i se potrivea...mi-am adunat provizii.
Acum s-au terminat. Mai am o lotiune de corp parfumata si o folosesc cu parcimonie. Imi doresc sa ploua cu parfumul asta o singura zi macar. Sa cada peste toti si toate si sa pot mirosi imprejur doar asta. Sa ma minunez de perfectiunea lucrurilor si sa adorm cu zambetul larg precum marea, vorba cuiva drag.
Asa mult te-am pretuit, asa mult te-am purtat, asa mult te-am oferit prin mine altora...
Of, nenea Dior, de ce te-ai plictisit de mine?...
Subconstientul meu isi spala pacatele
