Mama nu ma lasa sa am si eu un catel adevarat. Asa ca am un catel imaginar. In fiecare dimineata, ma trezesc foarte devreme, ca sa il scot afara, la plimbare. Am foarte mare grija de el. In felul asta, cred ca am s-o conving pe mama ca sunt responsabil si este timpul sa am un catel adevarat. Deocamdata, mama e incantata de idee. Nu mai trebuie sa cumpere ea paine de dimineata. Stie ca n-o sa ma tina mult toata povestea asta si profita cat poate de mult. Chiar asa mi-a si spus.
Bine, daca te tine un an, zi de zi, mai vorbim...
Nu-mi place deloc sa-mi spuna "mai vorbim" sau "mai vedem". Sunt sigur ca nu se asteapta ca eu sa reusesc. Hmmm.. Tocmai de aceea.. In fine.
Sunt pe strada. In brutarie, cativa parinti stau la coada. Eu sunt ultimul. Si singurul copil. Haha Cu catelul meu. Ce bine ca nu-l vede nimeni! Nu l-ar lasa sa intre peste tot. Catelul meu invizibil, stai cuminte!
O paine, va rog..
Multumesc.
Afara parca sunt intr-un frigider sau, mai bine zis, intr-un congelator , asa e de friggg..
Mai am de mers cateva sute de metri pana acasa. Strada este captusita cu gheata. O fi cald dedesubt? Mama mi-a spus ca in gradini, sub zapada, dorm ghiocei. Si cand se topeste zapada, se trezesc. Din cauza asta sunt albi, ca stau toata iarna sub zapada. Si atunci frunzele copacilor de ce sunt verzi? Ca cerul este albastru.
Mai merg cativa pasi. Ajung la gheena de gunoi. Ia uite! Nu sunt singurul copil pe strada la ora asta. Doua fetite, cam de o seama cu mine, stau pe jos, turceste, chiar langa gheena de gunoi. Mama lor cauta ceva cu un bat prin cutiile alea mari si murdare. Fetitele se pare ca au gasit ceva foarte interesant. Incetinesc pasii, sa vad la ce se uita ele, asa de curioase. Cu mainile invintetite de ger, fetitele rasfoiesc niste dosare. Inauntrul dosarelor zaresc coli A4 viu colorate. Nu inteleg ce scrie, nu vad pana acolo... Probabil au zburat cu totul in acele dosare, de nu-si dau seama ca stau pe gheata.
Mama lor, negasind nimic , se aseaza si ea langa fetite, tot turceste. Parca sunt trei printese indiene imbracate precum pestii tropicali din atlasul cu ape din sufragerie.. Colile roz, rosii si portocalii le fascineaza. Si e asa de frig.. Brrr..Iar ele parca si-ar fi gasit focul la care sa se incalzeasca. Gandul imi fuge la mama. Asa priveste si ea o carte noua. Pfui! Ce curios eram sa vad mai de aproape colile alea.. Am trecut insa pe langa ele, mergeam deja ca un melc..
Ma uit prin camera. In coltul cu rafturi, zeci de carti colorate. Alte zeci zac intr-o cutie mai veche. Sunt cartile pe care le "citeam" cand eram mai mic.
Ma trezesc cu noaptea in cap. De data asta , mult mai devreme ca de obicei. Deschid cutia cu carti vechi, iau vreo patru - cinci . Catelul fuge dupa mine. Nu stie de ce ma grabesc asa de tare. Alerg fara sa-mi pese de gheata. Arunc cartile la gunoi si fug cat pot de repede sa cumpar paine. E un ger ingrozitor.
Foto: Vilia Lupu
Intrecerea
Soapte
