Sunt o sumedenie de confesiuni făcute de mame care îşi plâng trecutul şi vieţile de dinainte de copil, şi care se zbat cu realitatea cotidiană de a fi mamă.
Tammy e una dintre mamele care nu şi-a dorit copii.
"Nu mă înţelegeţi greşit. Îmi iubesc copiii. Dar vine la pachet cu un preţ mare. Mental, emoţional şi fizic. Corpul meu a fost distrus, a trebuit să mă operez mai târziu ca să repar ceea ce am îndurat forţând din trupul meu un copil de peste 4 kilograme. Şi ce e şi mai rău, faptul că vorbesc despre asta mă face un monstru... pare că întreaga ta identitate devine nici mai mult nici mai puţin decât un motor pentru succesul copiilor tăi", a mărturisit Tammy pentru site-ul Vagenda, potrivit The Guardian.
Aşadar, de ce regretă femeile că au făcut copii?
"A fi mamă nu mai este un rol determinant pentru femeile din ziua de azi, poate fi un rol secundar sau deloc", spune Toni Morrison, autoare, editoare şi profesoară americană. "Pentru mine, a fost cel mai eliberator lucru care mi s-a întâmplat. Solicitările copiilor erau lucruri pe care nimeni niciodată nu mi le-a cerut. Să fii un manager priceput. Să ai simţul umorului. Să le fiu de folos altora. Şi nu îi pasionau lucrurile interesante pentru ceilalţi, de pildă, cu ce eram îmbrăcată sau dacă eram senzuală. Dacă îţi asculţi copiii, cumva te poţi elibera de trecut şi de vanitate şi de o mulţime de lucruri, şi să fii o versiune mai bună a ta, una care îţi place."
"Impulsul ideologic de a fi mamă", spune sociologul israelian Orna Donath, "e întâlnit în toate societăţile şi e fondat pe concepţia puternică că fericirea completă a unei femei poate fi atinsă numai prin naşterea unui copil". Cele care se abat de la această cale sunt supuse "torturii" în societate.
"Nu e depresie postnatală. Nu sunt deprimată sau abătută. Fără nicio îndoială cineva va încerca să mă convingă că e vorba despre asta, precum femeile nefericite din epoca victoriană care erau considerate a fi nebune de legat atunci când ajungeau la disperare din cauza stilului de viaţă impus de societate pe care erau obligate să îl ducă. Sunt perfect fericită cu viaţa mea sau cel puţin, eram. Fiul meu este absolut minunat, iar partenerul meu mă ajută foarte mult. Îi ador. Şi nu, nu am fost presată să fac copii. Iubeam ideea de a avea copii. Credeam că este ceea ce îmi doresc. Societatea mi-a spus că asta e ceea ce vreau, nu-i aşa?", a mărturisit, sub anonimat, o altă mamă.
La ce varsta puteti sa-i cumparati copilului prima pereche de role?
Această METODĂ simplă îţi spune ce ÎNĂLŢIME vor avea copiii tăi
