Evolutia relatiei de prietenie intr-una de iubire - Functioneaza sau nu?

Este adevarat ca un cuplu in care cei implicati au 18 ani si unul in care au 50 de ani sunt foarte diferite ca mod de organizare, functionare, dar sunt si unele caracteristici comune. Eu ma refer in special la cuplurile in care membrii lui au 25 – 40 ani. Adica acele cupluri care nu sunt nici la prima experienta si pentru care partea de “realitate / rationalitate” nu s-a impus ca necesitate.

Asadar, sa revenim la acest inceput – doi oameni necunoscuti se afla in situatia sa se cunoasca mai bine. Aici incepe un joc intre “cunoscut” si “necunoscut”. Unele cupluri se cunosc inainte de a deveni un cuplu. In aceasta situatie nevoia de “cunoscut” este puternica, “cunoscutul” ofera siguranta si incredere. Faptul ca cei doi se cunosc deja devine un factor important in “comoditatea” acestui cuplu. Dar, de multe ori, apare o alta fata a “cunoscutului”. Faptul ca ei ajung sa descopere ca nu sunt asa cum isi imaginau. Ca ceea ce cunosteau pana atunci este si complet diferit. Daca reusesc sa treaca de acest moment si sa fie impreuna, atunci cuplul poate sa se desfasoare. Daca nu, atunci se vor separa si fiecare va deveni disponibil pentru alte relatii.

Cand cei doi nu se cunosc deja, putem vorbi despre niste necunoscuti care sunt impreuna.

Totusi nevoia de cunoscut este mai puternica. In mod inconstient, se va contura cautarea unei imagini cunoscute. In aceasta imagine cunoscuta, modul de relationare cunoscut va fi cel care va domina si va invinge. Acest mod de relationare provine dintr-o constructie complexa in care legaturile familiale cele mai importante vor avea o participare importanta. Aici vom putea include legatura fraterna, modul de relationare cu parintii (Complexul Oedip), modul de manifestare a sexualitatii, etc.

In acelasi timp, acest “necunoscut” mai ofera o speranta – ca ceea ce este “neplacut”, care este frustrant, etc. nu va exista. Aceasta speranta ia forma unei fantezii, a unei iubiri puternice. Fiecare din cei doi intra in aceasta relatie cu multa speranta si iubire. Fiecare are o fantasma si o speranta – vor reusi oare? Aceasta va depinde de organizatorii care vor structura cuplul. Dar aceasta speranta este una non-evaluativa. In sensul ca nu este o masurare constienta a realitatii celuilalt. Daca ar fi asa, niciun cuplu nu s-ar putea constitui pentru ca, cu usurinta, vom putea presupune ca celalalt nu este realizarea fantasmei date.

Putem spune asa – ca un cuplu aflat la debut isi cauta proprii organizatori. Care este organizarea corecta? Nu exista asa ceva. Nu exista un model corect de cuplu, nu exista o asigurare in ceea ce priveste relatiile cu celalalt. Doar capacitatea celor doi se a se asigura de organizatorii lor va fi decisiv. Adesea organizatorul este dat de viata sexuala, de intrare intr-o fantasma comuna de seductie. Acest fapt va fi generat si de alte aspecte – de crearea unui spatiu comun in care organizatorul sa aiba un spatiu de expresie. Acest spatiu este un spatiu pre-constient.

Ca organizatori vom avea in principiu, alegerea partenerului, fantasma rezonanta, placerea sexuala, complexul Oedip, legatura fraterna, legaturile cu verii primari, etc. Faptul ca multe relatii pleaca de la un aspect sexual, de la faptul ca cei doi se inteleg sexual foarte bine este un pas si nu este un organizator. Actul sexual nu asigura o “piele cuplului” ci o intretine daca ea exista deja. Multi parteneri care au o viata sexuala foarte buna, nu vor deveni niciodata un cuplu.

Motivul pentru care o viata sexuala foarte buna nu dasigura un cuplu este destul de cunoscut. Sa faci dragoste presupune sa fie cineva “necunoscut”, sa fie diferit. In timp ce aspectul de cunoscut este decisiv in organizarea unui cuplu stabil.