Eşti programată genetic să îţi doreşti ASTA - Iată explicaţia

Deşi petrecerile sunt considerate un aspect fundamental al socializării, acestea îşi au rădăcinile în instinctele primare ale individului.

Psihologii evoluţionişti sugerează că adunările unor grupuri şi mişcările executate împreună reprezentau o modalitate prin care strămoşii formau legături, comunicau mai bine şi reuşeau să supravieţuiască, iar cei care posedau bune abilităţi de coordonare şi ritm aveau un avantaj.

Ceea ce numim în epoca modernă petrecere este o parte din ceea ce sociologul francez Emile Durkheim numea efervescenţa colectivă. Potrivit specialistului, oamenii simt un anumit tip de electricitate atunci când se află în contact strâns cu alţii.

Senzaţia este transmisă celor din jur, care simt la rândul lor un nivel înalt de entuziasm emoţional, explică cercetătorul Paul Carls, de la University of Montreal.

"Această forţă impersonală, extra-individuală, care este un element de bază al religiei, transportă indivizii într-un spaţiu nou, ideal, îi ridică deasupra lor înşişi şi îi face să se simtă ca şi când ar lua contact cu o energie extraordinară."

Nu numai că petrecerile îşi au rădăcinile în comportamentul strămoşilor, dar se regăsesc şi în ritualurile religioase. În majoritatea scenariilor religioase, există un individ care duce mulţimea către o experienţă înălţătoare, arată antropologul Dimitris Xygalatas, de la University of Connecticut.

Potrivit cercetătorilor, petrecerile au şi ele un "şaman" care îi duce pe petrecăreţi într-o altă lume - DJ-ul.

Oamenii se adună în cluburi de noapte, baruri sau la concerte în aer liber, pentru a auzi muzica preferată, care le oferă sentimentul de euforie. Acelaşi comportament este observat în cadru religios, unde ritualurile implică muzică sau o altă formă de manifestare ritmică.

Potrivit cercetătorilor, pe lângă aspectul comunicării, în cazul unor astfel de ritualuri există un aspect primordial, instictiv - acela de a urma ritmul, de a te lăsa condus de el. Strămoşii nu foloseau dansul ca formă de divertisment, ci pe post de cale de supravieţuire.

Dansul era o modalitate prin care strămoşii formau legături, iar cei care stăteau bine la capitolul coordonare şi respectare a ritmului aveau un mare avantaj în acest sens. Astfel, cei stângaci la capitolul dans erau cu un pas în urmă în ceea ce priveşte abilităţile de comunicare cu grupul.