Ea n-a insemnat nimic pentru mine

Cati barbati nu au spus lucrul asta, cu dezinvoltura, cu o usurinta uimitoare, nevestei?

 

Pentru el, faptul ca a sarutat alta femeie, ca s-a culcat cu ea, ca a avut o aventura poate chiar de durata, “nu inseamna nimic”. Pentru sotie insa, poate insemna sfarsitul relatiei lor.

Oare cum reusesc ei, barbatii, sa isi dea seama cand inseamna si cand nu inseamna ceva legatura lor cu o femeie? Cum pot face diferenta intre un sarut cu o femeie oarecare si unul dat sotiei? Ce simte cand face dragoste cu o necunoscuta, si cand se culca cu sotia lui?

Cred ca astea sunt intrebari la care femeile nu vor putea raspunde niciodata, oricat s-ar stradui.

Cert e ca, atunci cand ea afla ca el a inselat-o cu alta, vede rosu in fata ochilor. Sau, si mai rau, vede naruindu-se totul: relatia lor, mariajul, caminul, tot. Oare de ce noi, femeile, nu putem proceda la fel? Adica sa avem asa, cate o aventura si sa le spunem la fel: n-a insemnat nimic pentru minte tipul asta; a fost doar o divagatie, o curiozitate. Probabil ca s-ar transforma pe loc in Otello si ar trece imediat la…”treaba”. Barbatii nu suporta nici macar ideea de a fi inselati. Dar sa mai afle ca asta s-a intamplat deja si ei nu mai pot face nimic sa dea timpul inapoi.

Da, auzi, n-a insemnat nimic pentru mine. Cum adica? S-a dus la aia, a sarutat-o peste tot, subliniez, peste tot, a facut sex cu ea, dupa care a venit acasa si s-a culcat in acelasi pat cu nevasta. Si, dimineata, cu aceeasi gura, a sarutat-o pe gura, inainte de a pleca la serviciu. Sau, si mai cinic decat atat, dupa ce s-a intors fresh de la cealalta, a venit acasa si a luat-o de la capat, cu nevasta. Numai ca, cu aia, intelegeti voi, nu a fost decat sex; nu a insemnat nimic pentru el.

Oare cealalta, cand aude chestia asta, ce simte? Cum se simte? Jignita? Folosita? Fara de valoare? Ii pasa cumva? Pentru ca e nevoie de toval ca sa nu simti nimic, sa nu iti pese ca esti considerata doar…

Atitudinea asta care se vrea naiva si incearca sa dezvinovateasca fapta in sine, pentru ca pe faptas oricum nu reuseste, se plaseaza undeva intre mintea unui copil si cea a unui mare cinic. Ei isi spun ca daca o exclud din minte, atunci, in acel moment, pe sotie, ea nu exista. Existenta ei este sistata undeva, in eter, si revine la realitate dupa consumarea actului si reintoarcerea acasa. Cand oricum nu mai e nimic de facut, cand timpul nu se mai poate da inapoi.

Doar cu aumarea actului in sine sta el cam prost. Comportamentul e tipic unui copil care face o trasnaie. Intai se gandeste ca nu o sa fie descoperit. Daca scapa cu ulcica nesparta, o mai incearca de cateva ori, chiar daca stie proverbul. In fine, cand ulcica se sparge, faptul a iesit la iveala, atunci da din umeri si vine cu scuza asta idioata: n-a insemnat nimic pentru mine. Si culmea e ca vrea sa fie si iertat. De fapt, el nici nu intelege de ce femeia face atata caz din asta. El oricum nu intelege nimic. Cum nu a inteles nici juramintele si promisiunile pe care si le-au facut cand s-au casatorit. Le-a rostit, i-au placut cum sunau, dar asta nu inseamna ca le-a luat si in serios. Iata dovada!

Oare de cate ori are nevoie o femeie sa treaca prin asa ceva ca sa inteleaga ca merita mai mult? Ca sunt foarte foarte rari barbatii fideli si ca nu prea au de ce sa se astepte la minuni?