Si toate astea le scrie un om (ca sa nu mai zic femeie si sa fiu banuita de feminism) care s-a pus mereu pe locul 2, 3 sau chiar 4.
Aveai nevoie sa iti imprumut 200 de euro, care erau singurii mei bani pentru zile negre, nicio problema! Conteaza pe mine! Nu poti sa mi-i dai decat peste 3 luni? Stai linistit ca inteleg.... si tu poti sa mi-i dai peste un an sau chiar mai tarziu.... sau, de ce nu, niciodata?
Te-a parasit iubitul si tu esti in depresie? Pai nu iau eu avionul si zbor cateva mii de kilometri pentru tine? Ce conteaza ca trebuia sa merg la fiu-miu care era la bunici, prietenii la ce sunt buni daca nu sa iti fie aproape??? Ce conteaza ca atunci cand tu iti revii nu imi mai raspunzi la telefon, eu am fost corecta!
Am ramas fara job si imi promiti ca ma ajuti si nu o mai faci niciodata? Stai linistit, inteleg perfect ca nu ai putut, ai avut o perioada dificila, ai alte prioritati!
Dar stiti ceva? Nu asa trebuie sa fie cei langa care sa iti petreci timpul! Chiar deloc! Dar nu putem sti mereu cum sunt oamenii si ce ne vor aduce ei per total. Asa ca ce poti face? Nimic decat sa fii corect cu tine insati/insuti. Indiferent ce faci, pune-te pe primul loc si indiferent ce se va intampla, nu mai ai ocazia sa aduni frustrari distructive. Ca sa nu mai vorbim de toata incarcatura trairilor celuilalt.
Asa ca, punct si de la capat! Incepand de astazi voi fi mai egoista si mai frumoasa. Cu mai putini oameni langa mine, dar cu mai multa liniste si pace in suflet. Egoism? Nu, doar curaj!
Where is the love?
Ce faci cand nu mai esti buna de nimic?
