Iata ce spune Ioana, comentand pe marginea postarii "De ce isi scuza femeile barbatii infideli?":
"Nu trece zi sa nu ma minunez de aspectul "fast-food" al relatiilor dintre noi (in special in ultima vreme). Femei si barbati pleaca de la prejudecati din generatii trecute si le aplica cu mare nonsalanta peste un "eu" ingrosat de frici dintotdeauna, aduse la paroxism de media. O relatie este o constructie continua: astept abia dupa ce dau. Pentru ca secretul relatiei este in cat dau, nu in cat iau. Ma rog, intelegeti ce spun: daca ambii parteneri sunt crescuti corect, aceasta abordare duce la o relatie de lunga durata, pentru ca fiecare se concentreaza pe partener si nu risca relatia de dragul tentatiilor trecatoare. A astepta mereu ceva doar din partea celuilalt pentru a face tu insuti un pas e la fel de gresit ca a lua "de-a gata" bunavointa celuilalt fara a da nimic in schimb - amandoua duc la o racire continua, pana la moarte, a relatiei. Imi pare rau sa va dezamagesc, domnilor, dar nu e doar datoria femeii sa tina barbatul. In aceeasi mentalitate, e de datoria lui sa o cucereasca continuu - sau nu ati stiut decat prima parte a invataturii? E de datoria ei sa dea partea ei de echilibru in relatie, insa nu poate si nu trebuie sa faca totul. Nu va ascundeti in spatele ipocriziei, stiti prea bine ca o femeie reala nu poate lupta, de exemplu, cu fanteziile voastre (vezi si motivul pentru care pornografia pe net poate da dependenta si este un motiv recunoscut ce determina despartirile in ultimii ani).
De asemenea, oricat ar fi de atractiva, frumoasa sau desteapta, intotdeauna e altcineva de "luat la schimb". Si, da, e valabil si pentru barbati, pentru ca la un moment dat tot ne intalnim cu un domn mai bine imbracat - stiti, maieul tetra purtat acasa, asortat cu putina mitocanie si o fatza nebarbierita, nu e mai sexi decat o femeie imbracata neglijent. Un alt domn, mai atent cu noi, mai manierat, care ne deschide usa din reflex sau ne pune pe umeri o haina cand ne este frig. Exista si femei care inseala, insa sunt mai putine in raport cu numarul barbatilor care inseala (nu si mai putin vinovate). Poate din cauza unei responsabilitati asumate, poate din teama stigmatului, poate din cauza educatiei. Pentru ca doar un barbat e invatat de prietenii binevoitori ca poate sa se mandreasca cu o lunga lista de femei "cucerite". Tu inca mai crezi ca masura barbatiei tale e data de marimea masinii sau de numarul femeilor cu care te-ai culcat? Adica.... de ce-ti spun alti barbati?? Mai gandeste-te. Eu m-as intreba ce cred toate aceste femei despre aventura lor de o noapte cu mine, daca as fi in locul tau. Daca-si amintesc numele meu, daca orele acelea au avut vreun impact sau daca eu insumi sunt parte dintr-o lista de "consumabile" no name.
Cred ca femeile care iarta, de fapt nu o fac. Raman prinse in propria neputinta, unele se simt vinovate pentru ce presupun ca nu au facut ca sa il tina, nu au incredere in ele suficient ca sa se desprinda, asta daca nu exista si alte considerente, mult mai pragmatice, care le tin pe loc (de genul " va trebui sa imi fac o casa noua, sa am grija singura de copil, voi fi stigmatizata ca femeie despartita" etc). Cred ca primul motiv este, de fapt, o lipsa acuta de intelegere a situatiei in care se afla: sufera de llipsa de incredere sau stima de sine. Pentru ca partenerii care insala sunt abuzivi, stiu sa isi gaseasca scuze in vina celuilalt. Stilul - aspru sau cuceritor - nu are relevanta. Fondul este, in ambele cazuri, acelasi. Ei ataca demnitatea persoanei cu care sunt in relatie. Iar cea care suporta inselaciunea se lasa abuzata. Ce putem face? Mai nimic pentru cineva care a fost crescut si a trait zeci de ani intr-o anumita mentalitate. Ne este foarte greu (spre imposibil) sa stergem cu totul din mintea noastra modelul de familie in care am crescut, mentalitatea in care am fost educati si care ne-a modelat. Insa, constientizand ce ni se intampla, am putea incerca sa schimbam cat sa ne ajutam copiii sa creasca in alta mentalitate. Respectiv in aceea in care ii ajuta sa inteleaga ca o relatie de lunga durata este o constructie continua - ca o opera de arta perfectionabila constant. Pentru asta, insa, am avea nevoie sa ii facem sa se simta "intregi" de unii singuri, sa nu le fie teama de cel mai mic esec, sa nu simta nevoia sa se agate de o relatie ca de ceva ce va inlocui toate neimplinirile.
Multumiri pentru comentariul larg, cu multe observatii despre relatia barbat – femeie. Nu pot sa nu remarc chiar inceputul acestui mesaj: Relatia fast – food. Cand vorbim despre "prejudecati aduse de generatii peste un eu" asa cum ne propune Ioana, vorbim de un Supra-eu care are si o componenta sau parte transgenerationala. Aceasta parte este o realitate a functionarii psihice. Se poate visa la o eliberare de acest Supra-eu dar acest lucru nu este posibil si nici indicat. Aceste norme, reguli, limite se pot modifica, transforma dar nu vor disparea niciodata iar Ioana sesizeaza existenta lor.
Scopul unei terapii este analiza tuturor partilor implicate, inclusiv a acestora propuse de Ioana. Ele sunt o parte importanta din existenta oricui si modul in care este Supra-eul este important. Fiind un mesaj lung va propun urmatoarele: sa ii comentati opinia Ioanei si sa va exprimati parerea voastra, iar eu voi reveni cu opinia mea saptamana viitoare.
Psihoterapeut Claudiu Ganciu
[email protected]
www.centrupsihologie.ro
0722 453 906
De ce femeile se marita la 30 de ani?
VIDEO - Oana: "Pepe, te voi iubi toata viata!"
